Constantin Ion Parhon, medic endocrinolog și neuropsihiatru care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale în perioada 13 aprilie 1948 – 2 iunie 1952
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 15, 2021

A studiat medicina la universitatea din București (1893–1900) și a obținut în 1900 titlul științific de doctor în medicină cu teza Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie.
Este angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iași (1913–1933) și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933-1940 și 1944–1958). În paralel cu activitatea didactică își continuă activitatea profesională ca director al Spitalului Socola din Iași (1917–1930) și apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale și endocrinologice din București (1930-1940).
În 1946, regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele „C. I. Parhon”. Primul sediu al acestui institut a fost la Spitalul „Colentina”.
A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R. P. Bulgară, R. P. Ungară și R.D.G, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). În anul 1948 a fost ales ca Doctor honoris causa al Universității Caroline din Praga.
Lucrări publicate
- Secrețiile Interne (1909) – scrisă în colaborare cu Moise Goldstein
- Manual de endocrinologie (3 vol., 1945 – 1949) – în colaborare cu Moise Goldstein și Ștefan Milcu
- Bătrânețea și tratamentul ei (1948)
- Biologia vârstelor (1955),
- Opere alese (5 vol., 1954-1962)
Jurnal FM 