S-a întâmplat la 13 octombrie 1313
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat la 13 octombrie 1313: Din ordinul regelui Filip al IV-lea cel Frumos, cavalerii templieri din Franţa, în frunte cu Jacques de Molay, sunt arestaţi. Ulterior, o bulă a Papei Clement al V-lea cerea tuturor monarhilor creştini din Europa să facă acelaşi lucru şi să pună sechestru pe averile templierilor. Sărmanii soldaţi ai lui Cristos şi ai Templului lui Solomon (latină Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici), cunoscuţi mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului (Ordre du Temple sau Templiers), au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugăreşti militare (catolice) creştine.

A luat naştere la iniţiativa francezului Hugo van Payens în anul 1119 în Ierusalim, ca o organizaţie militar-călugărească, cu scopul declarat de a apăra pe peregrinii (călători) creştini în Ţara Sfântă.Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin acceptarea de către papa Inocenţiu al II-lea în 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca număr de membri şi putere.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_de_Molay#/media/File:InterrogationOfJacquesDeMolay.JPG

Ordinul (Organizaţia) cuprindea călugări militari războinici, călugări capelani şi călugări de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscuţi la îmbrăcăminte, după o mantie albă cu ocruce roşie, distinctivă, şi erau printre cei mai bine echipaţi, antrenaţi şi disciplinaţi războinici din perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau războinici au creat o puternică infrastructură economică în întreaga creştinătate, introducând pentru prima oară proceduri financiare care au reprezentat începutul sistemului bancar, şi au construit numeroase fortificaţii în Europa şi Ţara Sfântă.

Organizaţia realizată între 1118 şi 1120 reprezenta o întruchipare a cavalerismului şi a religiozităţii. “Bucură-te, Ierusalime!”, se entuziasma la 1130 cistercianul Bernard de Clairvaux, care îi admira pe templieri pentru curajul şi vitejia lor:frumuseţea externă provenea din zelul luptelor împotriva musulmanilor, iar cea internă din lupta cu forţele răului care rezidă în om. În 1095 papa Urban al II-lea lansează apelul la cruciadă. Era vremea reformei gregoriene, o fază a reînnoirii religioase, a extinderii puterii papale.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu