S-a întâmplat la 1 octombrie 331 î. Hr
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat la 1 octombrie 331 î. Hr.: Alexandru cel Mare îl învinge pe Darius III al Persiei în bătălia de la Gaugamela. În anul 331 î. Hr. Alexandru cel Mare avea să dea bătălia decisivă pentru înfângerea persanilor. Bătălia de la Gaugamela (astăzi Tel Gomel în nordul Irakului) a avut loc pe 1 octombrie 331 î. Hr. și a fost una dintre bătăliile decisive din istoria lumii. A fost dusă între Alexandru cel Mare și Darius III al Persiei. Această bătălie, numită uneori și Bătălia de la Arbela, a fost o mare victorie pentru statul macedonean antic și a dus la prăbușirea Imperiului Persan.

Darius a ales ca loc de desfășurare pentru bătălie o zonă plată, unde își putea desfășura în voie armata și unde putea beneficia de pe urma superiorității numerice față de armata lui Alexandru Macedon. Locul ales a fost astfel câmpia Gaugamela din Irakul de astăzi (istoricul grec Plutarh se referă la această câmpie ca la „adăpostul cămilei”). Această locație se află la est de orașul actual Mosul.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Gaugamela#/media/Fi%C8%99ier:The_charge_of_the_Persian_scythed_chariots_at_the_battle_of_Gaugamela_by_Andre_Castaigne_(1898-1899).jpg

Bătălia are loc în condițiile în care Alexandru Macedon a pornit o campanie de cucerire a Imperiului Persan. După Bătălia de la Issos din anul 333 î. Hr. el a cucerit coasta estică a Mării Mediterane și Egiptul. După aceste cuceriri a avansat prin Siria spre inima Imperiului Persan. Alexandru a traversat apoi fluviile Tigru și Eufrat fără nici un fel de opoziție. Darius era ocupat în tot acest timp cu pregătirea unei mari armate formată din soldați din toate colțurile imperiului. El a plănuit să se folosească de număr pentru a-l zdrobi pe Alexandru, unii istorici contemporani evenimentului vorbind de o armată de peste 100. 000 de soldați. De asemenea Darius a ales un teren plan pentru bătălie, pentru a se putea folosi de această superioritate numerică și pentru a-i limita lui Alexandru alegerile tactice.

Diodor din Sicilia ne oferă detalii relevante. „Înainte de începerea luptei, Darius trimise soli la Alexandru ca să trateze pacea, cedându-i întregul ţinut care se afla dincolo de râul Halis (centrul Turciei) şi făgăduindu-i – pe deasupra – două mii de talanţi de argint. Cum Alexandru nu s-a învoit, Darius trimise o a doua solie, prin care-i mulţumea că se purtase frumos cu mama lui şi cu prizonierii ceilalţi şi-i propunea să fie amândoi prieteni, primind Alexandru întregul ţinut de dincoace de Eufrat, trei mii de talanţi de argint şi luând – totodată – de soţie pe una din cele două fiice ale lui Darius. Ca ginere al lui Darius, Alexandru trebuia, prin urmare, să fie socotit fiu al acestuia şi, în acelaşi timp, asociat la cârmuirea întregii împărăţii. Alexandru i-a chemat la sfat pe toţi prietenii lui şi, împărtăşindu-le propunerile făcute, a cerut fiecăruia să-i înfăţişeze – fără prefăcătorie – părerea lui. Din pricina însemnătăţii acestei întrebări, nimeni nu îndrăznea să-i dea vreun sfat. Atunci – cel dintâi – a luat cuvântul Parmenion: „Eu, dacă aş fi Alexandru, aş primi cele oferite şi aş încheia pace”. Tăindu-i vorba, Alexandru îi spuse: „şi eu, dacă aş fi Parmenion, aş primi”.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu