Colțul cu poezie

Spovedanie profană

Doamne, apleacă-ți spre robul, nevrednicul tău urechea stângă spre a-mi asculta păcatul de a fi călcat strâmb printre gropile sub-călcâielor mele, de a fi întins mâna spre fructele nesortite mie și-mi iartă Doamne, rânjetul, indiferența și vanitatea…
Doamne, apleacă-ți și urechea dreaptă spre a-mi asculta viersul, iubirile trecute dar și dorința-mi de a păși drept, în pas de defilare spre grădinile unde fructul se pleacă la pământ, atingându-mi buzele, sortite sărutului.
…..
Dar Doamne cine sunt eu să-ți cer toate astea?… așa că rogu-Te, lasă-mă să fiu Om…omul de care râzi când spune bancuri, omul de care te bucuri când a ajutat un bătrân să treacă strada și omul cu care poți sta la taifas când bea un păhărel de vin, rod al pământului și al mâinilor sale
….
Doamne, fii cu mine între ani să ciocnim împreună, că între Tată și fiu. Sărutmâna, Tată Ceresc!

           Iulian Iustin Melinte, Rădăuți – Cireșar 2019