S-a întâmplat în 23 septembrie 480 î.Hr.
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 23 septembrie 480 î.Hr.: S-a născut Euripide, poet tragic grec; alături de Eschil şi Sofocle, Euripide face parte din celebra triadă a poeţilor dramatici eleni, care au pus bazele tragediei clasice, supranumit „filosof al scenei” (m. 406 î.Hr.).

Euripide, fiul lui Mnesarchos şi al lui Cleito(n. Salamina — d.404 î.Hr. Pella, Macedonia) a fost cel mai modern dintre tragicii greci, Euripide a fost, prin contradicţiile pe care teatrul său le-a inclus, o personalitate de răscruce în evoluţia genului tragic. Raţionalismul său demitizant, dar, mai ales, fascinaţia lumii sale pasionale, îl califică drept precursorul artei noi din toate timpurile.

Sursa foto: https://pixabay.com/fr/photos/marbre-portrait-rome-homme-3227772/

Misogin, mizantrop, acuzat de ateism, Euripide a fost totuşi cel mai uman dintre tragici. Pasiunea lecturii, înclinaţia dovedită pentru societatea filosofilor, absenţa oricăror ambiţii politice îl singularizau în «agora». Cele 18 tragedii care ne-au rămas în întregime din cele aproximativ 90 pe care se presupune că le-ar fi scris, dintre care: Alkestis (Alcesta), Ion, Hippolytos (Hippolit), Iphigeneia en Aulidi (Ifigenia în Aulis), Troiades   (Troienele),   Bacchai   (Baccanlele), Iphigeneia en Taurois (Ifigenia în Taurida) şi drama satirică Kyklops (Ciclopul), dovedesc o mare varietate de teme şi preocupări. Dar, spre deosebire de predecesorii săi, Euripide nu a adus nici o inovaţie însemnată în spectacol şi nimic nou în economia dramei. Totuşi, Alcesta, Medeea, Hecuba, Troienele, Ifigenia, Baccantele au determinat în istoria teatrului o adâncă modificare de substanţă.

El a fost primul autor dramatic preocupat de prezentarea psihologiei feminine în variate nuanţe şi ipostaze. Pornind de la legende cu caracter mitologic, Euripide a creat conflicte şi caractere care laicizează în măsură considerabilă dramaturgia elină, mutând accentul asupra omului şi problemelor sale sufleteşti. Stilul lui Euripide a contribuit în mod decisiv la gloria scriitorului. Graţia şi calitatea expresiei, subtilitatea gîndului şi a emo­ţiei, facilitatea de a fixa în maxime adevărurile înţelepciunii curente, dar şi arta consumată a vorbirii, ştiinţa discursului şi a duelului oratoric au dat scrisului său o autenticitate şi o seducţie deosebite.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu