Augustin Buzura, eseist român contemporan

Augustin Buzura a fost prozator, publicist și critic literar, fiind implicat activ în slujirea și promovarea culturii române. El însuși declara că „această țară va fi fericită atunci când nu îl va mai înțelege pe Caragiale”. Născut la 22 septembrie 1938 în localitatea Berința din județul Maramureș, scriitorul și academicianul Augustin Buzura și-a făcut o educație temeinică: liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare și Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj, între 1958 și 1964. De la părinții săi a moștenit cultul pentru muncă, dragostea pentru neam și valorile creștine. Studiile sale umaniste, studiile medicale – mai ales cele de psihologie și psihiatrie, i-au permis să sondeze în străfundul societății pe care o descrie în romanele sale și în străfundul personajelor pe care le-a întruchipat. Despre Maramureș – locul său natal, Augustin Buzura spunea că este „o lume aparte în chiar centrul geografic al Europei, o civilizație unică din lemn și piatra, un spațiu în care divinitatea a revărsat cu dărnicie asupra oamenilor atâta bunătate, demnitate și frumusețe încât să poată rămâne ei înșiși în toate timpurile, în ciuda adversității istoriei”. Romanele lui fac din unghi moral, social și estetic, cronica lumii românești în evoluția ei tulbure și dramatică, timp de aproape jumătate de secol. Buzura a voit și a reușit să spună adevărul despre această lume scoasă din tradițiile, valorile ei, destrămată, risipită și împinsă spre un utopic „viitor promițător” care, bineînțeles, n-a fost niciodată atins. „Suntem în fundul prăpastiei și nu există decât o singură șansă. Accesul la carte, accesul la cultură, accesul la educație”( Augustin Buzura.)

Sursa: Academia de Cultură, Site web social/cultural,/22.09.2021

 Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938, Berința, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România – d. 10 iulie 2017, București, România) a fost un psihiatru, prozator și eseist român contemporan, autorul unor romane de succes și scenarii cinematografice. Din 1992 a fost membru titular al Academiei Române.

Schiță biografică

Augustin Buzura a fost primul născut al soților Ilie și Ana (n. Micle) Buzura. A urmat cursurile preuniversitare la Liceul „Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare), absolvind liceul în anul 1955. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958–1964). În anul 1963 s-a căsătorit cu Maria Olimpia, născută Cardos, absolventă a Facultății de Filologie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se regăsesc în romanele sale.

Sursa foto: https://youtu.be/Ks84nC2mjBE

Augustin Buzura a debutat în literatură cu nuvela Pământ, publicată în revista Tribuna (nr. 8 din 25 februarie 1960), apoi a apărut un volum de nuvele, intitulat Capul Bunei Speranțe (1963). A fost redactor la revista Tribuna din Cluj și apoi secretar general de redacție la aceeași revistă. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003–2004 al Institutului Cultural Român. A fost director al revistei Cultura.

Decorații

A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de mare cruce.

Romane publicate

• Absenții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970
• Fețele tăcerii, Editura Cartea Românească, București, 1974
• Orgolii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 – carte distinsă cu Premiul Academiei Române
• Vocile nopții(1980), Editura Cartea Românească, București, 1980
• Refugii(1984)
• Drumul cenușii(1988)
• Recviem pentru nebuni și bestii, Ed. Semne, București, 1999
• Raport asupra singurătății(2009)

Romane traduse în limba franceză

• Chemin de cendres, tradus de Jean-Louis Courriol, Éditions Noirs sur Blanc, 1993
• Requiem pour salauds et fous, tradus de Marily Le Nir, Éditions Noirs sur Blanc, 2001

Alte publicații

• Teroarea iluziei. Convorbiri cu Crisula Ștefănescu. Editura Polirom, București, 2004
• Canonul periferiei, ediție îngrijită de Angela Martin, Editura Limes, 2012
• Nici vii, nici morți, Editura RAO, 2013

Studii monografice

• Romanele lui Augustin Buzura. O lectura metacritica– Sorina Sorescu, Editura Aius, 2014

Referințe critice

Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.
Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.
Buzura a continuat tematica romancierilor din „obsedantul deceniu” având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.

Scenarist

Mai multe producții cinematografice și de televiziune au fost realizate după scenariile lui Augustin Buzura.

• Orgolii(1982, r. Manole Marcus, după romanul omonim)
• Pădureanca(1987, r. Nicolae Mărgineanu, după o nuvelă de Ioan Slavici) – în colaborare cu Nicolae Mărgineanu
• Undeva în Est(1991, r. Nicolae Mărgineanu, după romanul Fețele tăcerii).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_Buzura