Sfântul Închisorilor, s-a născut de Ziua Principatelor

La 24 ianuarie 1921 în locaitatea Sângerei din Basarabia ( pe atunci în România ) s-a născut cel pe care peste ani, Nicolae Steinhardt avea să-l numească Sfântul Închisorilor pe numele său, Valeriu Gafencu.
A urmat școala primară la Sângerei și Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Bălți între 1932-1940. A absolvit în vara anului 1940 și la câteva zile după bacalaureat a fost martor la Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de nord.
Valeriu trece Prutul împreună cu tatăl, mama și surorile sale pentru a scăpa de bolșevici. Tatăl său însă se întoarce înapoi pentru a fi solidar cu ceilalți basarabeni.
Este arestat în toamnă și moare în Siberia. Valeriu Gafencu a fost student la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași dar pentru gândirea lui naționalistă, pentru lupta împotriva bolșevismului a fost arestat la început sub regimul Antonescu. A fost trimis la închisorile din Aiud ( 1941 – 1949 ), Pitești din noiembrie până în decembrie 1949 și apoi la Târgu Ocna până în 1952, unde a și decedat în acea închisoare – sanatoriu. La 2 februarie le cerea camarazilor de celulă să-I facă rost de o cruciuliță, o lumânare și o cămașă albă. Ultimele lui cuvinte au fost : Doamne dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul !
Un fapt mai puțin cunoscut este acela că fiind foarte bolnav de T.B.C. în fază terminală, Valeriu a primit de la cineva din afară, un flacon de streptomicină (un antibiotic din grupa aminglucozide, care acționează asupra bateriilor gram- negative), care i-ar fi ameliorat puțin starea de sănătate. Valeriu a cedat medicamentul pastorului Richard Wurmbrand ( evreu ce hulise credința creștină, până atunci ) care se afla într-o situație asemănătoare. Valeriu Gafencu l-a învățat, spun martorii, pe Wurmbrand ce înseamnă Iubirea de Aproapele. Peste ani, emigrat fiind în America, pastorul avea să amintească această scenă mulțumind postum, bunului Gafencu.

Valeriu Gafencu a fost înmormântat cu crucea sub limbă, așa cum a cerut. Peste ani a fost idendificat, în urma săpăturilor efectuate în cimitirul închisorii datorită acelui semn distinctiv și anume cruciulița.
Ioan Ionalide, fostul camarad de celulă a lui Valeriu Gafencu, va scrie despre toate acestea în cartea sa ,, Întoarcerea la Hristos”

Iulian Iustin Melinte Suceava