Andrei Pleșu, scriitor, eseist și personalitate marcantă a culturii române

Andrei Gabriel Pleșu, născut la 23 august 1948, în București, este scriitor, eseist, estetician și istoric al artei, cunoscut pentru contribuția sa importantă la cultura și viața intelectuală românească. Este, de asemenea, apreciat pentru stilul său deosebit și pentru preocuparea constantă față de limba română.

A absolvit Liceul „Spiru Haret” și Facultatea de Arte Plastice, secția Istoria și Teoria Artei, ca șef de promoție. În perioada formării sale intelectuale a participat la Școala de la Păltiniș, devenind, alături de Gabriel Liiceanu, unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica.

În tinerețe, la vârsta de 20 de ani, în 1968, Andrei Pleșu a intrat în Partidul Comunist Român. În ultimii ani ai regimului comunist s-a numărat însă printre intelectualii opozanți.

După căderea regimului comunist, a avut un rol important în viața publică a României. La 28 decembrie 1989 a devenit primul ministru al Culturii de după schimbarea regimului, funcție pe care a ocupat-o până la 16 octombrie 1991.

În timpul mandatului său la Ministerul Culturii, două dintre realizările considerate importante, potrivit intelectualului Dan C. Mihăilescu, au fost transformarea fostei Edituri Politice în Editura Humanitas, prin numirea lui Gabriel Liiceanu în funcția de director, și transformarea Muzeului de Istorie a PCR în Muzeul Țăranului Român, la conducerea căruia a fost numit intelectualul Horia Bernea.

Andrei Pleșu a revenit în administrația publică și în calitate de ministru al Afacerilor Externe, funcție pe care a deținut-o între 29 decembrie 1997 și 22 decembrie 1999. Între 2000 și 7 octombrie 2004 a fost membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar la 7 octombrie 2004, în cadrul unei conferințe de presă extraordinare, și-a anunțat demisia din această instituție. Ulterior, între 20 decembrie 2004 și 3 mai 2005, a fost consilier prezidențial pentru relații internaționale.

În 1972, Andrei Pleșu s-a căsătorit cu Catrinel Maria Petrulian, fiica profesorului și membrului Academiei Române Nicolae Petrulian (1902–1983). Cei doi au doi fii, Matei și Mihai.

Activitatea literară și științifică

Opera lui Andrei Pleșu cuprinde volume de istoria artei, eseuri filosofice și culturale, jurnale, reflecții asupra societății, religiei și condiției umane. Printre lucrările publicate în România se numără:

• Călătorie în lumea formelor, Editura Meridiane, 1974;
• Pitoresc și melancolie: o analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Editura Univers, 1980, cu reeditări ulterioare la Editura Humanitas în 1992, 2003 și 2009;
• Francesco Guardi, Editura Meridiane, 1981;
• Ochiul și lucrurile, Editura Meridiane, 1986;
• Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea Românească, 1988, cu reeditări ulterioare la Humanitas în 1994, 2002, 2005, 2006 și 2013;
• Dialoguri de seară, Editura Harisma, 1991;
• Jurnalul de la Tescani, Editura Humanitas, 1993, 1996, 2003, 2005 și 2011;
• Limba păsărilor, Editura Humanitas, 1994, 1997 și 2009;
• Chipuri și măști ale tranziției, Editura Humanitas, 1996;
• Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989, în colaborare cu Petre Roman și Elena Ștefoi, Editura Polirom, 2002;
• Despre îngeri, Editura Humanitas, 2003, 2005, 2012 și 2015;
• Obscenitatea publică, Editura Humanitas, 2004 și 2005;
• Comèdii la porțile Orientului, Editura Humanitas, 2005, 2006, 2008, 2011 și 2012;
• Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri, Editura Humanitas, 2006 și 2007;
• Sensuri metafizice ale crucii, în colaborare, Editura Humanitas, 2007;
• Note, stări, zile (1968–2009), Editura Humanitas, 2010 și 2012;
• Despre frumusețea uitată a vieții, volum care reunește eseuri publicate în „Dilema veche” și „Adevărul”, Editura Humanitas, 2011 și 2014;
• Față către față. Întâlniri și portrete, Editura Humanitas, 2011;
• Parabolele lui Iisus: adevărul ca poveste, Editura Humanitas, 2012;
• Din vorbă-n vorbă, Editura Humanitas, 2013;
• Neliniști vechi și noi, Editura Humanitas, 2016;
• Despre inimă și alte eseuri, Editura Humanitas, 2017;
• Pe mâna cui suntem?, Editura Humanitas, 2018.

Cărți publicate în străinătate

Opera lui Andrei Pleșu a fost tradusă și publicată în mai multe țări. Printre titlurile apărute în străinătate se numără Corot (Murray’s Sales and Service, 1973), Ethique de Robinson (Éditions de L’Herne, Paris, 1990), Reflexion und Leidenschaft (Minima moralia, Deuticke, Viena, 1992), Tårarnas gåva: Essä om en minimimoral (Dualis, Ludvika, 1995), Madarak nyelve (Minima moralia și Limba păsărilor, Jelenkor, Pécs, 2000), Robinson etikája: Az intervallum etikájának elemei (Tinivár, Cluj-Napoca, 2000), Eliten – Ost und West (Berlin, de Gruyter, 2000), Tescani napló (Koinónia, 2000), Wer in der Sonne steht, wirft Schatten (Tertium, 2000), Minima moralia: Poynámky k etike intervalu (Kalligram, Bratislava, 2001), Die Toleranz und das Intolerable (Schwabe, Basel, 2004), Actualité des anges (Buchet-Chastel, 2005) și Angyalok (Despre îngeri, Koinónia, 2006).

Audiobooks și activitatea de lector

Andrei Pleșu a participat și la realizarea unor audiobook-uri, atât în calitate de autor, cât și de lector. Printre acestea se află:

• Noica, în colaborare cu Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas Multimedia, 2003;
• Despre îngeri, Editura Humanitas Multimedia, 2003 și 2005;
• Comedii la porțile Orientului, Editura Humanitas, 2005 și 2011;
• Sub semnul depărtării: corespondența Constantin Noica – Sanda Stolojan, Editura Humanitas Multimedia, 2006;
• Un alt fel de Caragiale, autor I. L. Caragiale, lectura Andrei Pleșu, Editura Humanitas Multimedia, 2006, 2007 și 2009;
• Craii de Curtea-Veche, autor Mateiu Caragiale, lectura Andrei Pleșu, Editura Humanitas Multimedia, 2008;
• El major și ea minoră, autor George Topîrceanu, lectura Andrei Pleșu, Editura Humanitas Multimedia, 2008;
• Înapoi la argument: Horia-Roman Patapievici în dialog cu Andrei Pleșu, Editura Humanitas Multimedia, 2008;
• Minima moralia, Editura Humanitas Multimedia, 2009;
• O noapte ploua-n cinstea mea… O noapte ploua-n cinstea ei…, autor Ion Minulescu, lectura Andrei Pleșu, Editura Humanitas Multimedia, 2010;
• Plugarul și moartea, autor Johannes von Tepl, lectura Andrei Pleșu, Editura Humanitas Multimedia, 2011;
• 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu, Editura Humanitas Multimedia, 2011;
• Despre frumusețea uitată a vieții, Editura Humanitas Multimedia, 2012;
• 11 autori Humanitas citesc cele mai frumoase pagini: o antologie Humanitas 25 de ani, Editura Humanitas Multimedia, 2015;
• Aforismele tranziției, autor Radu Paraschivescu, lectura Andrei Pleșu, Editura Humanitas Multimedia, 2015.

Premii

De-a lungul carierei, Andrei Pleșu a primit numeroase premii și recunoașteri, printre care:

• Premiul pentru critică de artă al Uniunii Artiștilor Plastici, București, 1980;
• Premiul pentru eseu al Asociației Scriitorilor din București, 1980;
• Marele Premiu al revistei „Ateneu”, Bacău, 1991;
• Premiul revistei „Flacăra”, București, 1993;
• Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România, București, 1994;
• Premiul pentru cea mai bună carte a anului pentru Limba păsărilor, Cluj-Napoca, 1994;
• Premiul revistei „Cuvântul”, București, 1996;
• Premiul pentru critică și eseu al Asociației Scriitorilor din București pentru Chipuri și măști ale tranziției, 1996;
• Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului, pentru Chipuri și măști ale tranziției, 1996;
• Premiul revistei „Privirea”, București, 1999;
• Premiul Grupului pentru Dialog Social, București, 1999;
• Ordinul Național „Serviciu Credincios” în grad de Mare Cruce, 2000;
• Premiul Asociației Editorilor din România – categoria „Succesul Anului” – pentru Despre îngeri, Humanitas, București, 2003;
• Premiul ASPRO – categoria „Critică/Eseu” – pentru Despre îngeri, Humanitas, București, 2003;
• Premiul Național al Uniunii Scriitorilor din România, 2019.

Distincții

Andrei Pleșu a primit și numeroase distincții internaționale, între care:

• Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres, Paris, Franța, 1990;
• New Europe Prize for Higher Education and Research, Berlin, 1993;
• Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Chișinău, 1995;
• Premiul Academiei Brandenburgice de Științe, Berlin, 1996;
• La Gran Cruz de la Orden „El Sol del Perú”, Lima, Peru, 1998;
• Medalia „Goethe”, Institutul „Goethe”, Weimar, Germania, 1999;
• Ordre National de la Légion d’Honneur al Franței, în gradele „Commandeur” și „Grand Officier”, 1999;
• Premiul „Corvinus”, acordat de Europa Institute și Academia Maghiară de Științe, Budapesta, 1999;
• Medalia „Konstantin Jireček”, acordată de Südosteuropa-Gesellschaft, München, 2000;
• Ordinul Național Crucea Sudului (Cruzeiro do Sul), oferit de Președintele Republicii Federative Brazilia, 2000;
• Premiul „Theodor-Heuss”, acordat de Fundația „Theodor-Heuss”, Stuttgart, 2000;
• titlul de Dr. phil. honoris causa al Universității „Albert-Ludwig”, Freiburg im Breisgau, 2000;
• titlul de Dr. phil. honoris causa al Universității „Humboldt”, Berlin, 2001;
• Premiul „Mitteleuropa”, acordat de Institut für den Donauraum und Mitteleuropa, Viena, 2002;
• Premiul „Joseph-Bech”, acordat de Fundația „Alfred Toepfer” F.V.S., Hamburg, 2002.

Prin activitatea sa de scriitor, eseist, istoric al artei, profesor și om implicat în viața publică, Andrei Pleșu reprezintă una dintre vocile importante ale culturii române contemporane. Opera sa îmbină reflecția filosofică, preocuparea pentru artă, analiza societății și atenția acordată limbajului, contribuind la îmbogățirea spațiului intelectual și cultural românesc.