S-a întâmplat în 22 august 1972
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 22 august 1972: A murit fizicianul Ştefan Procopiu; contribuţii în domeniile electromagneticii şi termodinamicii; a ajuns pe căi proprii la noţiunea de magneton înaintea fizicianului danez Niels Bohr şi independent de acesta (1912); membru titular al Academiei Române din 1955. Ștefan Procopiu (n. 19 ianuarie 1890, Bârlad – d. Iași) a fost un fizician, profesor universitar și inventator român, membru titular (din 1955) al Academiei Române.A descoperit efectul Procopiu de depolarizare a luminii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Procopiu#/media/Fi%C8%99ier:%C8%98tefan_Procopiu.jpg

A urmat cursurile școlii primare și ale Liceului „Gh. Roșca Codreanu” (promoția 1908) din Bârlad. Licențiat al secției fizico–chimice a Facultății de Științe din Iași (1912), după care a urmat alte studii universitare la Paris. Asistent universitar la catedra de Aplicațiile electricității la Universitatea din București. Între 1 septembrie 1917 – noiembrie 1919 a funcționat la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad.A fost clasificat primul pe țară la examenul de capacitate (1919).

Devine șef de lucrări la catedra universitară sus-amintită (1919). În anul 1919 obține o bursă Adamachi și pleacă la Paris pentru studii de doctorat. Aici frecventează cursurile unor savanți iluștri ai vremii, precum Marie Curie, Paul Langevin, Aymé Cotton.Îndrumatorul tezei de doctorat este pentru început prof. Gabriel Lippman, iar apoi prof. Aymé Cotton. Ștefan Procopiu descoperă și analizează în laboratorul de fizică al Universitatii Sorbona un fenomen optic nou ce consta în depolarizarea longitudinală a luminii de către suspensii și coloizi. Această descoperire a fost prezentată în ședința Academiei de Științe din Paris la 8 august 1921. Fenomenul este numit în anul 1930, de către prof. Boutaric, fenomenul Procopiu. La 5 martie 1924, Procopiu obține titlul de doctor în științe fizice cu lucrarea „Asupra birefringenței electrice și magnetice a suspensiilor“, în fata unei comisii formată din profesorii Aymé Cotton, Charles Fabry și H. Mouton. Teza de doctorat a fost publicată la Editura „Masson“ – Paris și trimisă celor mai renumiți fizicieni ai vremii. Devine doctor în Științe Fizice la Sorbona (5 martie 1924) și până atunci avea publicate 30 de lucrări.

Articolul complet aici: https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-in-22-august-1972/