Teodor V. Ștefanelli, istoric, poet, prozator și jurist român

Fiul comerciantului Vasile Ștefaniuc, a urmat școala primară la Siret și liceul la Cernăuți (1861–1869), unde i-a fost coleg de clasă lui Mihai Eminescu. Între 1869–1873 a studiat dreptul la Universitatea din Viena, obținând doctoratul în 1875. A lucrat ca magistrat și administrator în Câmpulung Moldovenesc, Suceava și Liov, iar până în 1910 a fost consultant imperial la Curtea Supremă din Viena.

Activ în societățile culturale românești din Bucovina și Viena („România Jună”, „Junimea”, „Arboroasa”), Ștefanelli a contribuit la organizarea Serbării de la Putna din 1871 și la înființarea de biblioteci școlare. În 1898 a devenit membru corespondent al Academiei Române, fiind ales membru titular în 1910.

Ca politician, a fost deputat în Dieta Bucovinei și a participat la Unirea Bucovinei cu România în 1918.

Cariera literară a început cu traduceri (1868), iar ulterior a publicat articole și studii în reviste importante. Lucrările sale includ: Loango (1886), Istoricul luptei pentru drept în ținutul Câmpulungului Moldovenesc (1911), Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc (1915) și Amintiri despre Eminescu (1914).

După moartea sa, în 1920, a fost înmormântat la Fălticeni. În semn de omagiu, i-au fost ridicate monumente: un bust la Siret și un altorelief pe soclul bustului lui Mihai Eminescu din Suceava.