Jurnal FM 
Honoré de Balzac a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez
#Postat de Carmen Vintu on august 18, 2021
Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Prima Republică Franceză – d. 18 august 1850, Paris, A Doua Republică Franceză) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G. Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac.
El a creat un adevărat monument, „Comedia umană” (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.
Monumentul funerar al lui Honoré de Balzac în Cimitirul Père-Lachaise din Paris.
Cele mai importante romane din Comedia umana sunt:
- 1832: Louis Lambert;
- 1833: Eugénie Grandet;
- 1833 – 1839: Patologia vieții sociale;
- 1834: În căutarea absolutului („La Recherche de l’absolu”);
- 1835: Moș Goriot („Le Père Goriot”);
- 1837: Iluzii pierdute („Les Illusions perdues”);
- 1837: César Birotteau;
- 1842: Femeia de treizeci de ani (La femme de trente ans).
- 1847: Verișoara Bette („La Cousine Bette”);
- 1847: Vărul Pons („Le Cousin Pons”).
Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale poveștioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eșuat.
Alte romane și nuvele ale autorului:
- 1829: Fiziologia căsătoriei („Physiologie du mariage”);
- 1830: Gobseck;
- 1832 – 1837: Povestiri hazlii („Contes drôlatiques”);
- 1833 – 1844: Ilustrul Gaudissart („L’Illustre Gaudissart”);
- 1835: Crinul din vale („Le lys dans la vallée”);
- 1837: Istoria măririi și decăderii lui César Birotteau („Histoire de la grandeur et de la décadence de César Birotteau”);
- 1838: Casa Nucingen („La maison Nucingen”);
- 1839 – 1847: Strălucirea și suferințele curtezanelor („Splendeurs et misères des courtisanes”);
- 1844: Țăranii („Les paysans”);
- 1831: Pielea de șagri („Le peau de chagrin”);
- 1835: Séraphita.
Articolul complet, de Nicolae Uszkai, Brașov, aici: https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-in-18-august-1850/
Tagged as S-a întâmplat în 18 august 1850
_detail.jpg){kind=link}