Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului este primul sfânt canonizat pe pământ românesc și cel care a alcătuit Rugăciunea de Dezlegare care se citește la Slujba înmormântării

Un dar remarcabil oferit de Sfântul Nifon culturii și spiritualității românești a fost contribuția sa la apariția trilogiei macariene: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Tetraevangheliarul (1512), toate tipărite la inițiativa sa.

Sfântul Nifon a ocupat funcția de Patriarh al Constantinopolului în două perioade: 1486-1488 și 1496-1498. Între 1498 și 1505, a fost Mitropolit al Țării Românești, sosind în țară în 1502, în timpul domniei lui Radu cel Mare. În 1503, a fondat Episcopiile Râmnicului și Buzăului. Sfântul Nifon a trecut la cele veșnice pe 11 august 1508. În 1517, moaștele sale au fost aduse în Țara Românească de Sfântul Voievod Neagoe Basarab, iar canonizarea sa a avut loc în același an, în timpul domniei acestuia.

Inițial, moaștele Sfântului Nifon au fost așezate în Mănăstirea Curtea de Argeș, iar în 1949 au fost mutate în Biserica „Sf. Dumitru“, Catedrala Mitropoliei Craiovei, unde se află și astăzi.

Nifon și-a încheiat viața pământească în Mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos, la vârsta de aproximativ 90 de ani. Imediat după moartea sa, a fost venerat ca sfânt în multe regiuni, iar Biserica Ortodoxă l-a recunoscut oficial ca sfânt în 1517, stabilind ca ziua sa de prăznuire să fie 11 august. Moaștele lui sunt păstrate într-o raclă la Mănăstirea Dionisiu, unde i-a fost dedicată o capelă.

În 1508, după ce domnul Radu cel Mare s-a îmbolnăvit și a murit, Țara Românească a trecut printr-o perioadă de instabilitate politică, până la urcarea pe tron a lui Neagoe Basarab (1512-1521). Neagoe Basarab a trimis soli la Muntele Athos pentru a cere aducerea temporară în țară a raclei cu osemintele Sfântului Nifon. În 1517, racla a fost adusă la Mănăstirea Dealu și așezată deasupra mormântului lui Radu cel Mare, ca un semn de reconciliere postumă. După acest moment, racla a fost returnată la Muntele Athos, însă capul și o mână ale sfântului au rămas în Țara Românească, fiind așezate în biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, ctitorită de Neagoe Basarab. La 25 octombrie 1949, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, moaștele Sfântului Nifon au fost aduse în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova, unde se găsesc și astăzi.