Teodor Mazilu, dramaturg român

Teodor Mazilu (sau Theodor Mazilu, n. 11 august 1930, București, d. 18 octombrie 1980) a fost un dramaturg român, autor de piese de teatru și scheciuri pentru televiziune. S-a născut ca al patrulea copil într-o familie de muncitori.

Educat în perioada „obsedantului deceniu”, Mazilu a debutat în 1956 cu volumul de schițe satirice „Insectar de buzunar”. A continuat cu proză, incluzând nuvelele din „Galeria palavragiilor” și romanele „Bariera” (1959) și „Aceste zile și aceste nopți”.

În anii următori, a devenit un prozator și romancier satiric prolific, cu lucrări precum „O plimbare cu barca”, „Vara pe verandă”, „Iubiri contemporane”, „Elegie la pomana porcului”, „Înmormântare pe teren accidentat”, „Doamna Voltaire”, și „Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni”. Alte lucrări includ „Pâinea la loc fix”, „O singură noapte eternă” și „Într-o casă străină” (neterminată). Romanele sale, deși variate, au de obicei un substrat biografic.

Sursa foto: https://youtu.be/soWoxD5BZ60

Schițele și nuvelele sale sunt apreciate pentru caracterul malițios și lucid, oferind o perspectivă critică asupra naturii umane. Mazilu a devenit cunoscut în special ca dramaturg, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai originali moraliști postcaragialieni din perioada comunistă. Multe dintre piesele sale, cu titluri memorabile și personaje dintr-o societate urbanizată și industrializată, au avut succes, inclusiv „Proștii sub clar de lună”, „Acești nebuni fățarnici”, „Mobilă și durere”, „Somnoroasa aventură”, „Buricul pământului”, „Frumos e în septembrie la Veneția” și „Amorul unui subaltern”. Comediile sale antiromantice „Inundația”, „O sărbătoare princiară” și „Don Juan moare ca toți ceilalții” sunt mai puțin apreciate.

Sursa: https://culturainiasi.ro/teodor-mazilu/