Jurnal FM 
Bârlădeanul Victor Ion Popa a fost un om de teatru și literat polivalent
#Postat de Carmen Vintu on iulie 29, 2021
Victor Ion Popa (n. 29 iulie 1895, Bârlad – d. 30 martie 1946, București) a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale.
Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combaterea arivismului și a prostiei.
Creația dramaturgică
Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală:
- Ciuta, București, 1922;
- Păpușa cu piciorul rupt, București, 1926;
- Pufușor și Mustăcioară, București, 1926;
- Mușcata din fereastră, București, 1930;
- Shakespeare în infern, București, 1932;
- Vicleimul, cu un desen de Lena Constante, București, 1934;
- Acord familiar, București, 1935;
- Cuiul lui Pepelea, București, 1935;
- Piese într-un singur act legate de lumea satului: Încercarea, București, 1936; Plata birului. Deșteapta pământului. Cățelul sau așa ceva… – cu desenele Lenei Constante și ale autorului, Nu-i pentru cine se pregătește. Eu tac, tu taci, el tace…ea vorbește, București, 1934-1937;
- Mironosițele, București, 1938;
- Apa vie, 1938
- Take, Ianke și Cadâr, București, 1938;
- Veverița, 1940-1941
- ”Zece milioane, 1940-1941
- Cantonament buclucaș, București, 1942;
Romane
- Floare de oțel, București, 1930;
- Velerim și Veler Doamne, București, 1933;
- A fost odată un război, București, 1936;
- Sfîrlează cu fofează, București 1936;
- Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, I-III, București, 1939;
Volume de nuvele
- Povestiri cu prunci și cu moșnegi (1936)
- Ghicește-mi în cafea Mic roman, urmat de alte mici romane și de alte mai mici pur și simplu, București, 1938;
- Bătaia, București, 1942;
Ediții postume
- Cântecele mele… Postume, Editura Boema, București, 1946;
- Teatru, ediție îngrijită de Ștefan Cristea, prefață de Sanda Radian, București, 1958;
- Velerim și Veler Doamne. Floare de oțel, București, 1958;
- Scrieri despre teatru, ediție îngrijită de Vicu Mândra și Sorin Popa, prefață de Radu Beligan, București, 1969;
- Ghicește-mi în cafea, ediție îngrijită de Cornel Simionescu, prefață de N.I. Popa, București, 1972;
- Un om îndurerat, ediție îngrijită și prefață de Sorin Popa, București, 1973;
- Mic îndreptar de teatru, ediție îngrijită și postfață de Virgil Petrovici, București, 1977;
- Mușcata din fereastră, ediție îngrijită și prefață de Valeriu Râpeanu, București, 1984;
- Velerim și Veler Doamne. Floare de oțel, ediție îngrijită de Ion Neață, Timișoara, 1985.
