S-a întâmplat în 8 iulie 1956
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 8 iulie 1956: A murit Damian Stănoiu, prozator român (n. 1893). Damian Stănoiu (n. 3 aprilie 1893, Dobrotinet, Curtișoara, Olt, România – d. 8 iulie 1956, București, Republica Populară Română) a fost un scriitor român.

A fost un timp călugăr. A colaborat la „Viața românească”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic” etc. Nuvelele și romanele sale, consacrate lumii mănăstirești („Călugări și ispite”, 1928; „Necazurile părintelui Ghedeon”; „Duhovnicul maicilor”, 1929; „Alegere de stareță”, 1932; „O zi din viața unui mitropolit”, 1935, etc.), evidențiază cu umor contrastul flagrant dintre viața monahală reală, lipsită de trăiri spirituale și supusă tentațiilor lumești, și exigențele de austeritate și pioasă reculegere impusă de morala religioasă.

Sursa foto: https://www.referatele.com/referate/romana/Damian-Stanoiu/index.php

Remarcabilă la Stănoiu este savoarea stilistică datorită parodierii subtile a limbajului arhaic și bisericesc, precum și a comportării fățarnic-pocăite a personajelor. Alte romane sunt inspirate din mediul citadin: „Fete și văduve”, 1931; „Camere mobilate”, 1933; „Parada norocului”, 1934 ș.a. S-a născut la 3 aprilie 1893 în satul Dobrotineţ, comuna Curtişoara, judeţul Olt, într-o familie de oameni săraci. Este cel de-al treilea copil al unui plugar, Dumitru Stănoiu şi al unei mame neştiutoare de carte, Rada, născută Oancea (1865- 1921).
Numele său adevărat, cum reiese şi din certificatul de naştere, este Dumitru Dumitru Dincă Stănoiu. Pe aceste meleaguri oltene, de lângă oraşul Slatina, îşi petrece anii copilăriei, urmează cursurile şcolii primare, având ca învăţător pe dascălul Stancu Dobrinescu, om de cultură şi bun pedagog. Acesta era absolvent al Şcolii Normale „Carol I” din Câmpulung-Argeş, promoţia 1897, originar din Rădeşti-Olt. Dându-şi seama de capacităţile intelectuale ale viitorului scriitor, acesta îi modelează caracterul, deschizându-i orizonturi largi spre lectură. Îi împrumută astfel numeroase cărţi de Jules Verne, Daniel Defoe, Cervantes. Mai târziu îşi completează lectura cu scrieri din Turgheniev, Zola, Gorki, Tolstoi, Moliere etc. Scriitorul a păstrat legătura cu învăţătorul şi mai târziu, dovada constituind-o dedicaţiile oferite pe volumele sale. Ulterior, din motive materiale, este nevoit să urmeze cursurile unei şcoli de cântăreţi bisericeşti din Slatina (3 ani), ca mai apoi, la vârsta doar de 13 ani, datorită iscusinţei sale, să fie angajat telefonist, iar la 17 ani ajunge chiar secretar al Primăriei din comuna natală.

Articolul complet aici: https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-in-8-iulie-1956/