8 ianuarie 1392 – Prima atestare documentară a stolnicului și paharnicului în Muntenia

La 8 ianuarie 1392 este consemnată pentru prima dată, într-un document oficial, dregătoria de stolnic în Țara Românească, iar la aceeași dată apare și prima mențiune a paharnicului în Muntenia. În Moldova, stolnicul este atestat ulterior, la 18 noiembrie 1393, iar paharnicul la 16 septembrie 1408.

Termenul stolnic provine din slavonul stolu („masă”) și desemna un rang boieresc important în Evul Mediu, întâlnit în Țara Românească, Moldova, Polonia, Lituania și Rusia țaristă. Stolnicul era dregătorul de curte responsabil cu masa domnului, având rolul de a-l servi în ocazii speciale și de a gusta mâncărurile înainte, pentru a se asigura că nu erau otrăvite. Subordonații săi, precum vtoristolnicii și tretistolnicii, se ocupau de mesele obișnuite, iar alți slujitori colectau dijme, inclusiv din pescuit. Aceștia formau și o categorie cu rol militar.

Paharnicul era boierul însărcinat cu băutura domnului, având o funcție similară în ceea ce privește siguranța, întrucât gusta vinul sau alte băuturi înainte de a fi oferite. De-a lungul timpului, această dregătorie a depășit rolul ceremonial, devenind o funcție administrativă și, în unele perioade, având și atribuții militare. Paharnicii au avut o influență semnificativă în viața politică a Țării Românești și Moldovei, mai ales între secolele al XVI-lea și al XVII-lea.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Paharnic#/media/File:Constantin_Lecca_-_Portretul_paharnicului_Constantin_Obedeanu.jpg

Ambele dregătorii ilustrează organizarea complexă a curților domnești medievale și importanța funcțiilor boierești în structura politică, administrativă și socială a Țărilor Române.