Jurnal FM 
29 mai 1329 – Prima atestare documentară a localității Baia Mare
#Postat de Carmen Vintu on mai 29, 2025
Baia Mare a fost menționată pentru prima dată într-un document oficial la data de 29 mai 1329, în contextul dezvoltării activităților miniere din zonă. Deși începuturile mineritului în regiune sunt mai vechi, datând cel puțin din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, primele informații certe provin din secolul al XIV-lea.
29 mai 1329 – Prima atestare documentară a localității Baia Mare
- You are free:
- to share – to copy, distribute and transmit the work
- to remix – to adapt the work
- Under the following conditions:
- attribution – You must give appropriate credit, provide a link to the license, and indicate if changes were made. You may do so in any reasonable manner, but not in any way that suggests the licensor endorses you or your use.
- share alike – If you remix, transform, or build upon the material, you must distribute your contributions under the same or compatible license as the original.
Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Baia_Mare-centru_istoric.jpg
Documentul din 1329, emis de regele Carol Robert de Anjou (1301–1342), consemna donarea unei păduri către comitele Corrardus, jude al orașelor Baia Mare (civitas Rivuli Dominarum) și Baia Sprie (Mons Medius). Scopul donației era popularea teritoriului dintre cele două localități. Deși actul original nu s-a păstrat, conținutul său este rezumat într-un document ulterior, din anul 1479.
Prima diplomă privilegială a orașului, care s-a păstrat până în prezent, a fost emisă pe 20 septembrie 1347 de către regele Ludovic I (1342–1382). Aceasta a fost acordată la solicitarea liderilor comunității locale – judele Martin, parohul Ioan, magistrul Petru și notarul Ulrich, reprezentanți ai orașului Baia Mare și Săsar (Rivulo Dominarum et Zazar Bánya) – după ce privilegiul anterior fusese distrus într-un incendiu.
Prin acest act, erau stabilite hotarele orașului și se acordau o serie de drepturi și libertăți cetățenilor:
-
Alegerea liberă a judelelui, a juraților și a parohului;
-
Judecarea tuturor pricinilor în interiorul orașului;
-
Libertăți comerciale, inclusiv dreptul de vamă și de desfacere liberă a vinului;
-
Organizarea unui târg anual de 15 zile;
-
Dreptul de a se fortifica cu ziduri împotriva invaziilor;
-
Autonomie în administrarea și supravegherea activității miniere.
Un aspect inedit al privilegiului îl reprezintă prevederile dedicate organizației miniere: anual se desemna un jude al minerilor, care colabora cu autoritățile orașului pentru a supraveghea lucrările din mină și a asigura respectarea drepturilor și obligațiilor, inclusiv veniturile provenite din zăcăminte care reveneau regelui.
Aceste dispoziții demonstrează că, încă de la mijlocul secolului al XIV-lea, Baia Mare era un oraș bine organizat, cu statut de oraș liber regal, ceea ce însemna un grad ridicat de autonomie față de autoritățile comitatului Satu Mare. Acest statut privilegiat s-a menținut de-a lungul secolelor, până 1876.
