24 februarie: Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost ascuns de Irodiada într-un loc secret din curtea palatului său. Singura care știa de acest loc era Ioana, soția lui Huza, administratorul lui Irod Antipa. Ea a fost una dintre femeile mironosițe, așa cum este menționat în Evanghelia după Luca (8, 3). Ioana a luat capul Sfântului Ioan și l-a îngropat în Muntele Eleonului.

Icon of St . John from Prodromos, Mount Athos

Al.Octavian23 – Operă proprie

• CC0
• Fișier:Sf Ioan schitul Prodromu.jpg
• Creată: 5 iulie 2012
• Încărcată: 16 septembrie 2025

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Botezătorul#/media/Fișier:Sf_Ioan_schitul_Prodromu.jpg

La o perioadă după aceasta, Inochentie, un slujitor important al lui Irod, a cumpărat un teren în Muntele Eleonului și și-a construit o chilie pentru viața de sihastru. A ridicat și o bisericuță de piatră lângă chilie, iar într-o zi, în timpul săpăturilor, a găsit capul Sfântului Ioan. Imediat, însă, l-a îngropat din nou și a păstrat secretul. Inochentie a murit fără să dezvăluie taina.

După aproape 300 de ani, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat doi călugări, poruncindu-le să sape în locul indicat și să dezgroape cinstitul său cap. Aceasta a fost prima aflare a capului său. Pe drumul de întoarcere, călugării s-au întâlnit cu un olar și i-au încredințat lui sacul în care se afla capul. Din cauza leneviei celor doi, Sfântul Ioan le-a poruncit olarului să fugă cu sacul. Ajuns în propria sa casă, olarul a observat că i se întâmplau multe minuni și, conștient că aceste binecuvântări se datorau capului Sfântului Ioan Botezătorul, a început să-l cinstească împreună cu familia sa.

Simțindu-și sfârșitul apropiat, olarul a pus capul în raclă și l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească și să nu deschidă racla până când Sfântul Ioan nu îi va porunci. Astfel, racla a ajuns în mâinile unui monah pe nume Eustatiu, care trăia într-o peșteră din apropierea orașului Emesa, în Siria. Deși Eustatiu era arian, peștera lui devenise loc de minuni datorită prezenței capului Sfântului Ioan. După un timp, Eustatiu a fost izgonit din peșteră și exilat. Ulterior, în peștera sa au intrat niște monahi credincioși care au ridicat o mănăstire în apropiere, continuând să cinstescă capul Sfântului Ioan.