22 ianuarie 1472 – Prima atestare documentară a Mănăstirii Voroneț

Prima mențiune documentară a Mănăstirii Voroneț datează din 22 ianuarie 1472. La acea dată, Ștefan cel Mare acorda călugărilor de la Voroneț, conduși de egumenul Misail, o scutire de vamă pentru „două măji de pește ce vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte”.

Pe locul unui vechi schit de lemn, domnitorul a ctitorit actuala biserică a mănăstirii, având hramul Sfântul Gheorghe. Pisania bisericii arată că lucrările de construcție s-au desfășurat într-un timp remarcabil de scurt, între 26 mai și 14 septembrie 1488, adică mai puțin de patru luni.

Pictură exterioară – peretele vestic

Sîmbotin – Operă proprie

Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț – detaliu exterior

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Vorone%C8%9B#/media/Fi%C8%99ier:Voronet_2013-detaliu-c.jpg

Cronicarul moldovean Ion Neculce relatează astfel întemeierea mănăstirii: aflat în drum de la Cetatea Neamțului, Ștefan-Vodă a trecut pe la Voroneț, unde viețuia sihastrul Daniil. Domnitorul a fost rugat să aștepte până la sfârșitul rugăciunii, după care a fost primit în chilie și s-a spovedit. Întrebându-l ce ar trebui să facă în fața amenințării turcești, Daniil Sihastrul l-a îndemnat să nu închine țara, promițindu-i biruință și cerându-i ca, după victorie, să ridice în acel loc o mănăstire cu hramul Sfântului Gheorghe.

În anul 1547, sub îndrumarea mitropolitului Grigorie Roșca, văr al voievodului Petru Rareș, biserica a fost extinsă prin adăugarea unui pridvor închis și a fost împodobită cu picturi atât în interior, cât și pe fațadele exterioare.