22 aprilie 1916 – Prima audiție a Suitei nr. 2 de George Enescu pentru orchestră

Suita nr. 2 pentru orchestră în Do major, Op. 20, o lucrare remarcabilă compusă de George Enescu în doar patru luni, spre sfârșitul anului 1915, a fost interpretată în premieră pe 9/22 aprilie 1916, la Ateneul Român din București, de Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice, căreia îi fusese și dedicată. În acel an, lucrarea a fost interpretată de două ori de această orchestră. În perioada ce a urmat, manuscrisul partiturii a fost trimis la Moscova, împreună cu alte documente și opere enesciene, în cadrul transportului tezaurului României. Abia după anul 1925, partitura a fost recuperată și Suita a început să fie din nou interpretată, reintrând în repertoriul muzical românesc.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Piano_Suite_No.2(Enescu)#/media/File:George_Enesco.jpg

Suita nr. 2 pentru pian în Re major, Op. 10 („Des cloches sonores”)

Suita nr. 2 pentru pian, în Re major, Op. 10, cunoscută și sub titlul „Des cloches sonores”, a fost compusă de Enescu între 1901 și 1903, în perioada sa pariziană. Publicată în anul 1904, lucrarea a fost dedicată celebrului pianist și profesor Louis Diémer. Prima mișcare, Toccata, a fost scrisă în august 1901, iar celelalte trei părți au fost finalizate în vara anului 1903, pentru a fi prezentate într-un concurs organizat de revista Musica. Sub deviza „Des cloches sonores”, suita a fost înscrisă la Premiul Pleyel pentru pian și a obținut locul întâi.

Juriul competiției a fost unul de prestigiu, incluzând nume precum Claude Debussy, Vincent d’Indy, Gabriel Pierné, Reynaldo Hahn și Alfred Cortot. Lucrarea evidențiază un stil neoclasic de influență franceză, iar Enescu însuși recunoștea influența lui Debussy. Totuși, ecouri subtile din folclorul românesc sunt prezente în compoziție, îmbinate cu rafinament.

Suita este structurată în patru părți și are o durată de aproximativ 20 de minute:

• Toccata
• Sarabandă
• Pavană
• Bourrée.

Premiera britanică a avut loc pe 30 decembrie 2005, la Wigmore Hall din Londra, în interpretarea pianistei Anda Anastasescu. Evenimentul a fost precedat de un interviu la BBC Radio 4 și însoțit de o expoziție dedicată lui Enescu și Silvestri, realizată de John și Ben Gritten.