21 aprilie – Ziua fondării Romei

Întemeierea Romei. Legenda lui Romulus și Remus

Potrivit tradiției, la data de 21 aprilie 753 î.Hr., gemenii Romulus și Remus au fondat orașul Roma pe locul în care fuseseră salvați în copilărie de o lupoaică. Deși această poveste este considerată o legendă, ea a fost acceptată de romani ca adevăr istoric. Data întemeierii a fost stabilită de istoricul Marcus Terentius Varro în secolul I î.Hr., iar originea mitului pare să fi apărut în secolul al IV-lea î.Hr.

Mai multe detalii

Lupoaica Capitolina, o sculptură a lupoaicei mitice care alăptează pe cei doi frați gemeni Romulus și Remus

Wilfredo Rafael Rodriguez Hernandez

Lupa Capitolina: she-wolf with Romulus and Remus. Bronze, 12th century AD[1], 5th century BC (the twins are a 15th-century addition).

• CC0
• Fișier:Lupa Capitolina, Rome.jpg
• Încărcată: 18 septembrie 2024

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Roma#/media/Fișier:Lupa_Capitolina,_Rome.jpg

Conform legendei, cei doi frați erau fiii Rheei Silvia, fiica regelui Numitor din Alba Longa, un oraș legendar situat pe Muntele Alban, la sud-est de Roma. După ce a fost detronat de fratele său Amulius, Numitor a fost alungat, iar Rhea forțată să devină vestală, pentru a nu naște posibili moștenitori. Totuși, ea a rămas însărcinată cu zeul Marte și a născut gemenii Romulus și Remus.

Amulius a ordonat ca nou-născuții să fie aruncați în apele Tibrului, dar aceștia au fost salvați și purtați de râu până la poalele Colinei Palatine, unde o lupoaică i-a alăptat. Ulterior, au fost găsiți și crescuți de ciobanul Faustulus și soția acestuia.

Ajunși la maturitate, Romulus și Remus au devenit conducători ai unui grup de tineri păstori războinici. Aflându-și adevărata identitate, au pornit împotriva lui Amulius, l-au învins și l-au repus pe tron pe bunicul lor, Numitor. Ulterior, au decis să întemeieze un oraș exact pe locul în care fuseseră salvați în copilărie.

Totuși, între frați a izbucnit un conflict, iar Remus a fost ucis de Romulus, care a devenit astfel singurul conducător al noii așezări, pe care a numit-o Roma, după propriul nume.

Pentru a popula orașul, Romulus a oferit refugiu fugarilor și exilaților. Totuși, lipsa femeilor l-a determinat să organizeze un festival pentru a atrage tribul vecin al sabinilor, iar în timpul acestuia, romanii le-au răpit femeile sabine. În urma acestui act, a izbucnit un conflict între cele două comunități, dar femeile sabine, devenite soții ale romanilor, au intervenit și au împiedicat un război. S-a semnat un tratat de pace, iar Roma a fost condusă împreună de Romulus și regele sabin Titus Tatius. După moartea acestuia – posibil orchestrată de Romulus – Romulus a rămas singurul rege.

După o domnie lungă și glorioasă, Romulus a murit în împrejurări misterioase. Mulți romani au crezut că a fost transformat într-un zeu, fiind adorat sub numele de Quirinius.

După moartea lui Romulus, au urmat alți șase regi ai Romei, dintre care se crede că ultimii trei au fost etrusci. În jurul anului 509 î.Hr., Roma a devenit republică.

O altă legendă: Aeneas și originea troiană a Romei

O altă versiune despre întemeierea Romei vine din mitologia greacă și îl are ca protagonist pe Aeneas, un erou troian care a supraviețuit distrugerii Troiei, conform epopeii „Iliada” scrisă de Homer în secolul VIII î.Hr. Potrivit legendei, Aeneas a fondat orașul Lavinium, iar descendenții săi au pus bazele dinastiei din care s-au născut, câteva secole mai târziu, Romulus și Remus.

Romanii au adoptat acest mit mai ales după ce, în secolul I î.Hr., poetul Virgiliu a scris epopeea „Eneida”, la cererea împăratului Augustus. În acest poem, Aeneas este prezentat drept strămoșul legendar al romanilor. Augustus și Iulius Cezar susțineau că sunt descendenți direcți ai lui Aeneas, și implicit ai zeiței Venus.

Roma a fost numită în diverse moduri de-a lungul timpului:

• „Caput Mundi” (Capitala lumii),
• „La Città Eterna” (Orașul etern),
• „Limen Apostolorum” (Pragul apostolilor),
• „Orașul celor șapte coline” – și simplu, „l’Urbe” (Orașul).

Centrul istoric al Romei este astăzi inclus în patrimoniul mondial UNESCO, fiind un simbol al istoriei, culturii și civilizației occidentale.