Current track

Title

Artist


„Moara cu povești”. Darie, haiducul bucovinean…
de Nicolae Uszkai, Brașov

#Postat de on septembrie 23, 2022

Motto: „În codrul verde nu se mai pierde/Nu se mai vede urma de cal/Pe la izvoare nu mai apare/Umbra călare-a vreunui haiduc…”-  „Amintire cu haiduci”, Valeriu Sterian

Stimaţi cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici, la „Jurnal de Brașov”, la această „moară cu povești” de fiecare vineri, să plecăm, din nou, într-o scurtă călătorie în timp, cam pe vremea lui Pintea haiducul, cel numit și Viteazul, dar azi nu voi zice nimic despre acesta, pentru c-am făcut-o deja pe la sfârșit de iulie, tot aici la „Moara cu povești”, ci vom trece în Bucovina, cea despre care am mai zis una-alta săptămâna trecută…Și vom merge pe acolo pentru a ne aduce aminte despre un alt haiduc, unul care „a scris istorie” pe plaiurile bucovinene și, prin urmare, a rămas în  amintirea locului, fiind pomenit de multe ori prin ceea ce a rămas în mentalul colectiv despre el. Este vorba despre haiducul bucovinean Darie Pomohaci.

Termenul de „haiduc” are în istoriografia şi literatura română o simbolistică aparte. Haiducul este acela care luptă pentru dreptate, fiind provenit din rândul poporului asuprit, care jefuieşte pe boieri şi ciocoi şi-i ajută pe cei sărmani. Haiducul este eroul cântecelor şi al baladelor populare, idealizat de literatura cultă a veacului al XIX-lea, fiind evocată, în special, lupta sa împotriva fanarioţilor. Dar în lumea veche românească, haiducul n-a fost întotdeauna eroul justiţiar, ci la început a fost ostaş-mercenar, iar apoi chiar tâlhar la drumul mare. Că uneori aceste îndeletniciri s-au întrepătruns, este de discutat despre fiecare caz în parte. Este cert faptul că, în secolul al XVIII-lea, memoria populară, ca să ne aducem aminte de câteva exemple, a reţinut faptele haiduceşti ale lui Frenţ şi Velicico, în ţinutul Neamţului, Lăpuşnean în Lăpuşna, Bachir în Soroca, Ursu în zona Chişinăului, Ghelea de-a lungul Nistrului, la fel ca Grue Grozovanul sau Toma Alimoş, Bolboceanu la Focşani, în zona Muscelului era Stanciu al Bratului, iar la începutul secolului al XIX-lea haiduceau Bărgan, dincolo de Prut, Voicu, Boghean, Karmeliuc, Vasile cel Mare, Ştefan Bujor, Darie Pomohaci din Bucovina, femeia haiduc, „harambașa” Voichiţa, Gheorghe Cârjaliul, Iancu Jianu şi alţii. Această perioadă a fost una de apogeu a haiduciei în ţările româneşti, mai ales în Moldova și Muntenia, reprezentanţi vestiţi ai poporului luptând pentru dreptate socială şi chiar pentru eliberare naţională. În general, atunci când nu au trecut de-a dreptul doar la jafuri la drumul mare și atât, haiducii i-au apărat pe nevoiaşi, încercând să ia de la bogaţi şi să dea celor săraci. Nu-i de mirare că oamenii i-au iubit şi încă îşi amintesc de ei în cântece şi poveşti.

 

Cu ce anume ar fi fost acest haiduc, zis Darie Pomohaci mai deosebit față de alții care haiduceau prin țările române la timpul său? Fiind acesta trăitor pe vremea lui Pintea Viteazul, poate că s-or fi întâlnit prin peregrinările lor prin codri și au pus la cale acțiuni comune împotriva stăpânirii austriece. Legendele care mai circulă prin obcinele bucovinene spun că acest haiduc vroia să strângă bani pentru a-şi face oaste cu care să elibereze Bucovina de sub stăpânirea habsburgică. Pentru că nu-i plăcea stăpânirea străină și pentru că putea să gândească și să acționeze, după puterile sale, pentru un scop justificat. Neatârnarea ținuturilor sale natale…O fi așa sau nu, azi nu putem ști, dar, probabil, nu iese fum fără foc. Chiar mai circulă și azi în tradiția orală informații cum că haiducul Pomohaci chiar ar fi ascuns, pe undeva prin munți, o adevărată avere la baza unor stânci, de la el încoace multă lume căutând comoara acestuia…Se mai zice că Darie Pomohaci ar fi fost fost hoţ de mic copil, dar se pare că el a fost iubit de bucovineni, pentru că se identifica cu noțiunea de „haiduc” și fura de la bogaţi şi le dădea celor săraci. I se mai zicea și Ilie Darie Pomohaci, iar unele surse îl menționează ca fiind Ion ori Ioan…Eu nu am să-i zic aici nici Ilie și nici Ion ori Ioan, ci doar Darie, ca să nu greșesc prea mult. Nu am cum să inserez vreo sursă oficială despre numele și viața sa, pentru că trăirea și „haiducirea” sa nu au lăsat urme scrise în arhivele oficiale (sau nu prea știu eu despre vreunele). Se știe că s-a născut undeva către cea de-a doua parte de secol al XVII-lea în Marginea din județul Suceava de astăzi (localitate binecunoscută pentru ceramica aceea specială, neagră) și ar fi trecut la cele veșnice într-o zi de ianuarie 1808, lângă localitatea natală, executat de autorități, după ce a fost prins de acestea, după o trădare…

 

Unele surse spun că haiducul Darie (sau Darii) s-ar fi născut în anul 1756, în satul Marginea de lângă Rădăuţi. Ziceam că „nu a lăsat urme” în arhivele oficiale, dar este foarte prezent, încă, în baladele și legendele din Bucovina și, mai mult decât atât, a fost menționat, cu multe detalii, în scrierile lui Iraclie Porumbescu, tatăl marelui compozitor Ciprian Porumbescu, mai exact în lucrarea „Amintiri”. De altfel, conform acestuia, Atanasie Golembiovschi, tatăl lui Iraclie Porumbescu și, implicit bunicul lui Ciprian, ar fi făcut parte din ceata haiducului, participând la acțiunile întreprinse de acesta. În fapt, Iraclie Porumbescu era fascinat de personalitatea haiducului pentru că tatăl său, Atanasie din Suceviţa, petrecuse un timp pe lângă ceata lui Darie, iar depănarea de amintiri târzii, cu care îşi fascina fiul, a fost repovestită într-o primă narațiune a lui Iraclie Porumbescu, în care acesta spunea:„Haiducul Darie, născut în satul Marginea, în Bucovina, şi, mai pe urmă, acolo, adică pe şesul dintre Margine şi Dealul Ederii, spânzurat, era prin toate comunele, de-a lungul Carpaţilor bucovineni, ba şi ai celor din Moldova, un nume foarte popular”. Şi mai există o altă relatare a lui Iraclie Porumbescu, „Haiducul Darie şi Moş Mateiu Bercheşanul”, ambele povestiri însemnând şi mărturii, dar şi reale fresce ale satelor de prin zona obcinilor bucovinene, inclusiv asupra portului popular de ieşit la horă, specific Marginii şi Suceviţei, dar şi întregii zone. Din lucrarea pomenită anterior, rezultă că Darie Pomohaci și-a început ucenicia în ceata „harambașei” Voichița, adică o vestită căpităneasă de haiduci, după care și-a format propria ceată, compusă, inițial, doar din vreo unsprezece haiduci, ulterior mult mai mulți, cu care a haiducit, în special, în tot arealul bucovinean, dar nu s-a sfiit să treacă și prin ale părți ale Moldovei și chiar prin Transilvania. Darie Pomohaci și-a unit, într-o perioadă, ceata sa cu cea a celebrului haiduc Ștefan Bujor, pentru a avea mai multă forță de a reacționa împotriva poterelor trimise a-i prinde pe haiduci. Din aceeași lucrare, reiese că atât autoritățile austriece cât și cele moldovenești au pus o recompensă consistentă pe capul său, astfel că (cum altfel?) Darie Pomohaci este trădat de un apropiat, haiduc din ceata sa, fiind capturat pe la sfârșitul anului 1807. După prinderea sa, a fost judecat și condamnat la moarte prin spânzurare, sentința fiind executată în ianuarie 1808, undeva sub Dealul Iederii din localitatea unde se născuse, Marginea.

 

Darie Pomohaci îşi avea ascunzişul principal pe la Pietrele Muierilor, nişte stânci înalte şi împădurite. Acolo cică sunt peşteri jos, la baza stâncilor, dar nimeni nu ştie cum să intre. Cică uşa ascunzătorii, conform legendelor locului, nu se vede decât în ziua de Sfântul Gheorghe, când bate soarele pe ea.Cpă tot am pomenit despre legende, tradiția orală zice că Darie Pomohaci ar fi fost hărăzit de mic să fie hoţ şi haiduc. Se spune că ar fi plâns încă fiind în burta mamei, iar aceasta, care scotea pâinea din cuptor, nu a ştiut ce să-i ofere ca să tacă şi ar fi zis: „Ista o să fie ori un hoţ, ori un domn mare.“ Şi dacă a zis întâi „hoţ“, hoţ a fost…Chiar de mic copil s-a dedat la furat. Chestii minore, dar mama, văduvă săracă, nu l-ar fi certat. De aceea se mai spune că, după ce a fost prins de oamenii stăpânirii, a cerut, ca ultimă dorinţă, să o mai vadă o dată pe mama lui. Cu mâinile legate, în lanţuri, cum era, ar fi muşcat-o pe mamă, spunându-i: „Dumneata eşti de vină, cât am fost mic m-ai lăsat să fur şi acum uite unde am ajuns – în ştreang!“…Ca să fim cinstiți și dacă dăm un pic de credit legendelor și baladelor despre Darie, acesta nu fura numai pentru el, ci se spune că îi ajuta foarte des pe cei săraci. Despre el au circulat mai multe legende, printre care putem aminti: „Darie şi maică-sa”, „Darie şi mândra sa”, „Darie şi Bujor”. La fel ca altor mari haiduci, i s-au atribuit puteri supranaturale ca: „a găsit iarba fierului ce deschide orice încuietoare şi frânge orice lanţ; ba mai adaugă alţii, s–a scăldat în şapte iordanuri de nu–l prinde plumbul; ba, că, întăreau iară alţii, are nafură de la Paşti de la şapte biserici, de nu–l prinde nimeni, şi de aceste mai multe”. Dar nu numai numele, ci şi persoana lui Darie era bine cunoscută în arealul în care a acționat. În lucrarea amintită anterior, cea alui Iraclie Porumbescu, se zice că el nu umbla numai pe ascuns, „pe la capetele pâraielor şi pe potecile ascunse ale codrilor, şi nu şedea tot numai prin dundoaiele pădurilor şi pe după stâncile măgurilor, ci venea foarte adesea şi în sate, mergea la biserică cu ceilalţi creştini, după aceea şi la cârciumă, la scrânciob, se prindea cu feciorii la hori şi apoi mai trăgea câteodată şi din fluier, de-l ascultau nu numai roată împrejurul lui toţi oamenii – bărbaţi, femei şi fete –, dar până şi păsările şi frunza de pe copaci.” Darie haiducul era „nu prea înalt la trup, dară în frunte, se zice, de o palmă şi în spate trei. Fruntea-i cea lată îi era încreţită ca nişte brazde de ogor, ochii pe jumătate închişi şi tot parcă fulgerau foc şi pară; parcă tremura cu tot trupul şi–şi mişca stufoasele musteţe”. „Glasul lui era de taur”, iar „braţele, zdravene şi vânjoase”. Fizic, „Darie căpitanul era după toată statura şi arătarea lui ca un stejar între ulmi”. La brâu purta „pistoale lungi arnăuţeşti şi ferecate bogat cu nişte alămi albe”.

 

Ceata lui era alcătuită din  unsprezece feciori, „unul mai de speriat lumea cu dânsul decât altul”. „Unii erau în cuşme ţurcăneşti, alţii în pălării, iar alţii în comanace şi toţi cu pene în ele (…), de vultur ori de huhurez de codru, şi nici unul nu avea cizmă, pălărie ori comanac sus pe frunte, ci apăsat pe sprâncene, de ce, dacă te uitai la ei, încă şi mai multă groază–ţi făceau. Toţi aveau trăişti, unii din piele, alţii din lână, din care se vedea la unii şi câte un mănunchi de pistol, măcar că toţi aveau câte două şi după curea. Cămăşile şi pistoalele lor erau la toţi ca la ciobani, adică negre”. Din descrieri mai reiese că „dintre ei se distingea haiducul lacob, un bădăran de om cu ţurcan în cap şi cu nişte plete până jos pe umeri, cu cămaşă pe el ca de cioban şi cu bumbi galbeni la încheietura umerilor, cu o curea de la brâu până mai sub burtă şi în ea, dinainte, toacă–n alămi cu cuţite în mănunchi sclipicioşi, iar de o parte de ea, spre stânga, două pistoale”. Străbăteau pădurile şi câmpiile noaptea, căci „voinicii nu-şi împletesc picioarele ziua cu cei numai cu o bucăţică de suflet, ci că aşa, noaptea, care-i ziua haiducului”. Mai este menționat faptul că haiducii lui Darie atacau, de regulă, pe „ciocoii chiaburi şi hapsâni” şi  pe „negustori cu chimiruri grase”, pe „arendaş” şi pe cei care „fac ca săracii şi vădanele să n-aibă cu ce se hrăni pe sine şi pe copilaşii lor, ce răpesc năframa din mâna celui care plânge şi banul de sfânta tămâie”. Căpitanul de haiduci Darie, în ciuda înfăţişării fioroase, după unele descrieri, ştia să se facă iubit de norod.Sunt des pomenite în tradiția orală exemple de ajutorul dat sărmanilor ori de omenia sa, cum ar fi cel cu vădana care s-a pomenit cu o vacă în curte, dăruită de Darie, ca să aibă lapte pentru copii. Într-o altă zi, ar fi dat, în inima pădurii, peste un copil de patru ani care se rătăcise. Era al angajatului austriac de la salinele Cacica. Îl va duce acasă la părinţii săi, care, aflând cine-i salvatorul, rămaseră „ca trăsniţi de fulger” .

Firește că, urând stăpânirea, norodul locului era era de partea haiducilor, „căci de săteni însuşi Darie nu avea nicio frică, deoarece pe lângă aceea că trăiau cu dânşii bine, îi cinstea şi îi omenea; el nu numai că nu făcea nimănui niciun rău, dar mai şi boteza, cununa şi miluia, dând la fini şi la fine junci şi chiar perechi de boi şi nu o vădană îşi îndulcea copiii cu laptele de la vacile căpătate pomană de la căpitanul Darie”. Nu își lăsa fie oamenii săi fie pe cei ce -l ajutau de izbeliște. Se spune că s-ar fi întâmplat, odată, ca baciul şi ciobanii de la stâna de unde haiducii săi luau merinde să fie capturați de poteră, fiind învinuiţi de complicitate cu Darie și oamenii săi. Darie a aflat iute și ar fi zis: „Legaţi i-au dus, deci legaţi s-or întoarce, cât eu încă sunt viu!”. Și Darie s-a ținut de cuvânt. A planificat cu minuțiozitatea acțiunea de salvare a acestora și destul de repede, și au fost salvaţi „baciul şi ciobanii lui Mutu din închisoare lăsând pe străjeri legaţi şi cu căluș în gură”…Arealul în care haiduceau  Darie şi haiducii lui, cum spuneam mai pe la început, nu se mărginea numai la zona Bucovinei.  Acționa des și prin alte ținuturi moldovenești ori prin Ardeal și au rămas destule menționări prin legende despre faptele sale haiducești  de prin acele locuri. Este cert că la final de an 1807, a fost prins, ca de obicei prin trădare, de o poteră a stăpânirii, iar, în ianuarie 1808, a fost spânzurat pe „toloaca Marginii”, „adecă pe şesul dintre Marginea şi Dealul Iederii”, de creanga unui fag, când abia ar fi împlinit 52 de ani.

 

Faptele lui, „năzdrăvăniile lui cele haiduceşti, care erau seara povestite la gura cuptorului, ziua la lucru prin ţarină”, aveau să fie repovestite de generaţiile ce au urmat, fiecare după bogăţia fanteziilor omenești. Se spunea, într-o baladă, că Darie a presimţit că va fi prins, căci a visat că puşca lui nouă se rupsese în două. Două zile după ce a fost spânzurat de acel fag, ar fi venit un ordin să-l ducă la Viena viu. Iar fagul a rămas acolo şi nu a fost tăiat nici când s-a defrişat pădurea. Abia pe vremea comuniştilor s-ar fi tăiat fagul. Şi iarăşi, după tăierea lui, a venit ordin de la inspectorat să nu-l taie…Fagul şi omul au avut acelaşi destin, iar locului şi astăzi i se spune „La făgan“.Povestirile despre haiduci au rămas în memoria oamenilor sub formă de poveşti, legende sau balade. Am să mai revin cu câte-o oprire, preț de-o pomenire, la „Moara cu povești” și despre alți haiduci care dăinuie încă, în memoria colectivă. Poveştile erau lungi şi le spuneau oamenii în momentele de răgaz; legendele, când voiau să explice numele unui loc sau vreun fenomen interesant, iar baladele se cântau numai în momente festive, la ospeţe, la masa mare a nunţii, descriind eroi şi întâmplări neasemuite din trecutul îndepărtat. De aceea, opririle la a mea „Moară cu povești” sunt un pic mai lungi dar, sper, că nu sunt prea plictisitoare! Ca „să dăm Cezarului ce este al Cezarului”, am să inserez aici, chiar dacă este destul de lungă, una dintre baladele care circulă și ne spune lucruri despre cel ce a fost haiducul Darie.

„Frunză verde foi rotate,

Câtu-s şaptezeci de sate,

Toate-s de Darie îmblate,

Îmblate şi răzbătute;

C-are Darie drumuri multe,

Are Darie treburi multe.

Tot îmblă cărările

Şi păzeşte drumurile,

Drumurile cele mari,

Bătute de domni tâlhari,

Cu bani mulţi şi cu pungi mari;

Cu bani mulţi, cu pungi bătute

Tot pe-nşelăciuni făcute,

Pe-nşelăciuni şi nedrept,

Scoase-s de la noi din piept;

Pe-nşelăciuni şi prădare,

Pe muncă şi pe sudoare,

Câtu-i anu-ntreg de mare,

Da’ folos de ea îmi are

Numai cel cu punga mare,

Ce trece pe drumul mare

Şi-l are Darie-n păstrare.

Ajunge la pod să treacă,

Darie-l opreşte-oleacă,

Poftă de vorbă să-i facă

Vămuiala să i-o-ntoarcă

Inima să-i facă leoarcă

De sudoare, de temut,

Că-l trimite Darie-n lut,

În lutul de lângă drum,

Să nu iasă foc, nici fum,

Să iasă numai un spin,

C-o avut suflet hain,

Nu inimă de creştin.

Şi iar verde măr crengos,

Nu-i ca Darie om frumos;

Câtu-i ţara-n sus şi-n jos,

Câtu-i ţara-n jos şi-n sus,

Numele lui i s-o dus

Ori ca spin,

Ori ca venin,

Ori ca leac

La om sarac.

(Insert foto 8)

Din Straja până-n Hadic

Nu-i ca Darie om voinic;

De la Dorna la Dorneşti,

Om ca Darie nu găseşti

Să mergi şi să oboseşti,

Iar să mergi, să poposeşti

Altu-n lume nu găseşti,

Cu cuvânt

Ca frunza-n vânt

Şi cu glas

De suflet ars,

Cântat vara printre brazi,

De l-auzi la pământ cazi.

Cântă Darie haiduceşte,

Codrul sună, clocoteşte,

Săracu inima-i creşte,

Cel bogat încremeneşte.

De Darie cel vestit

Şi-mpăratu-o auzit.

Din Viena o pornit

Şi-aici la noi s-o oprit,

Cu armată frunză, iarbă

Şi toţi de Darie-ntreabă;

Pe Darie să-l găsească

Ce-o făcut să-i pomenească,

Cu capu să-l  pedepsească.

O-mblat armate prin sate,

Erau ca apa de late,

Şi de lungi

Să nu le-ajungi.

O îmblat în sus şi-n jos,

Pe Darie nu l-o scos.

Că l-o păzit cine-o vrut

Şi cine nici n-o crezut,

Că li-i drag aşa de mult;

De la frunza codrului,

Pân-la casa omului

Şi florile câmpului

Şi stâncile muntelui

Şi sfatul săracului

Şi apele codrului.

Cu frunza-l acoperea,

Vântul de plumbi îl păzea

Stânca lângă ea-l pierdea,

Apele-n vale creştea,

Pe duşmani îi îneca,

Şi pe Darie-l scăpa.

Şi pe-mpăratu-l turba

Şi tare mi-l supăra,

Că-n Viena se ducea.

Împăratul foc, turbat

Ordin în ţară o dat:

Că cine i-a da legat

Pe Darie cel blestemat

Ce băncile i-o prădat

Averile i-o mâncat

Şi pe la săraci le-o dat

Obrazu i l-o pătat

Şi bătut nu s-o lăsat.

Cin’ l-a da pe Darie lui

Legat împăratului

Îi dă ţara de domnit

Avere de stăpânit.

Satele dac-auzea

Şi mai mult îl ascundea

Şi mai mult lumea-l păzea,

Pe Darie să nu-l deie

Pe Darie să nu-l ieie,

Da’ un hoţ din ceata lui,

De dragul aurului

Şi golul sufletului,

L-o dat împăratului

Pe Darie şi toţi ai lui,

La marginea satului,

La umbra paltinului,

În plânsul norodului

Şi-n jelea oamenilor,

Că l-o dat pe Darie-al lor

Domnilor, stăpânilor,

Domnilor, străinilor.

Dar pe Darie l-o dus

Pe cărare-n munte, sus

Şi pe fraţii lui i-o pus

Cu capetele prin stejari,

Ca pe hoţii cei mai mari

Şi cu trupul pe cărări

Şi-au trecut domnii călări

Cu mâinile-n buzunări.

Pe Darie dacă-l lega,

Stâncă pe piept îi punea:

Când Darie răsufla,

Stânca se cutremura,

În cei domni groaza băga,

Şi de frică-l împuşca

Şi capul i-l răpunea,

Ca să-i piardă răsuflarea,

Să-l şteargă cu uitarea,

Da’ uitarea-i basma neagră

N-a putut deloc să-l şteargă,

Că toată lumea-l ştia,

Şi toată lumea-l jelea

Şi la alţii povestea

Cât de bun Darie-era,

Din frunză cum le cânta,

De bine cum învăţa,

De rele cum îi scăpa

Şi lumea nu-l mai uita.”

 

Pentru astăzi, am terminat cu „măcinatul” la „moara cu povești”  și vă aștept la următoarea întâlnire de săptămâna viitoare. Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Repet fix ca-n alte ocazii similare: e o urare de prin Maramureșul istoric de unde-mi trag eu rădăcinile! Și cred că poate fi valabilă peste tot unde se-nțelege vorba românească! Să vă fie bine!

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

 

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

Marginea II

https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/pagina-copiilor/cine-erau-haiducii-52437.html

https://jurnaldebucovina.com/2019/08/16/un-haiduc-bucovinean-darie-pomohaci/

http://revistadeistorielvc.ro/wp-content/uploads/2021/07/Daniel-Dieaconu-Mirela-Topoliceanu-T%C3%82LHARI-%C5%9EI-HAIDUCI-%C3%8EN-LUMEA-VECHE-ROM%C3%82NEASC%C4%82.pdf

https://mesagerulneamt.ro/2021/08/frunza-verde-de-negara-a-iesit-bujor-in-tara-pe-ciocoi-ii-baga-n-fiara/

https://documente.net/document/jefuitorii-cu-arme-miturile-fundamentale-ale-romnilor-aa-cum-procedase-cu.html?page=4

http://www.mareleboian.com/obiceiuri/bujorul/

http://www.revistaramuri.ro/index.php?id=4959&editie=177&autor=de%20Adrian%20Lesenciuc

https://www.academia.edu/20770968/Istoria_pe_placul_tuturor

https://stirileprotv.ro/stiri/romania-pitoreasca/povestea-haiducului-darie-pomohaci-si-a-cuferelor-cu-aur-ascunse-langa-manastirea-putna.html

https://evidentacercetare.univ-danubius.ro/Surse/Set_016/6CT400i05w.pdf

https://matricea.ro/de-la-ilegalitate-la-apoteoza-cum-s-a-nascut-mitul-haiducilor-romani/

 

 


Reader's opinions

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *