Current track

Title

Artist


Poveste de dragoste între un neamț și Dulcineea, de lângă Comănești. Totul s-a terminat cu o țeapă, iar ”Fritz”a ajuns în Tabăra pentru Sinistrați, pe banii băcăuanilor

Written by on noiembrie 16, 2020

Au fost o vreme impreună; Și’aveau atâtea zeci de gânduri…. Chiar dacă eu știam c’ascunde; Și fantezie si rutină…Dar unde dragoste nu e, nimic nu e; … Iar eu mă simt al nimănui…

Cântecul lui Gheorghe Gheorghiu ”se așează” perfect peste povestea de dragoste dintre Fritz și Dulcineea.

Fritz s-a îndrăgostit atât de tare de Dulcineea, încât a doua zi și-a luat cortul în spinare, s-a urcat pe bicicletă și a pedalat 1.500 de kilometri ca să o strângă în brațe pe ceea care i-a făcut inima să tresară.

Toată povestea îl are ca narator pe Sandu Crețu, cel care avea să-i ofere un pat și o masă neamțului…fără mașină și bani. Bine faci, bine găsești…

”A venit în România pentru iubirea lui, Dulcineea, despre care știa că locuiește într-o comună de lângă Comănești. A mers să o caute la ea acasă, dar Dulcineea nu a fost de găsit. S-a dus la primăria din localitate, de unde a fost îndrumat să o caute în Suceava… Odată ajuns în Bucovina, neamțul și-a dat sema că Dulcineea nu prea există. Atunci a luat legătura cu cei de la asitență socială de acolo, care l-au întrebat de unde vine, iar el le spus tot itinerariul. Așa se face că l-au direcționat, înapoi, în Bacău, la noi, la Tabăra pentru Sinistrați.” – povestește Sandu Crețu – șeful taberei, dar și al Departamentului de Protecție Civilă.

A stat aproape două săptămâni în tabără, dar nu oricum, ci cu pretenții

”Când a ajuns aici, ne –a luat la întrebări: unde e televizorul? unde e frigiderul? unde e sala de mese? Pretenții peste pretenții. I-am spus că la noi nu e hotel. Astea sunt condițiile. Îi oferim un acoperiș, o masă, căldură, toate gratuit, și trebuie să se conformeze.”

Fritz vroia țigări fine și deserturi cu alune 

 ”Ospitalieri, cum suntem noi, am zis să-i fac pe plac neamțului, ca să nu spună că ne-am purtat urât. Mi-am pierdut zile întregi cu el. A vrut să-i cumpăr niște țigări mai speciale, și am căutat peste tot, dar nu am găsit. Așa că i-am cumpărat ce am găsit. Când i le-am dat, le-a aruncat spunându-mi că nu sunt cele pe care le-a vrut el….Apoi, a vrut să-i cumpăr un desert cu alune, și i-am cumpărat. În feicare zi devenea din ce în ce mai obraznicuț…

Într-un final, neamțul și-a luat bagajul…și dus a fost.


Reader's opinions

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *