2 februarie: Întâmpinarea Domnului, sărbătoarea creștină prăznuită la 40 de zile de la Crăciun

Conținutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Iisus în Templu, după cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: „Prezentarea Domnului”.

Denumirea răsăriteană de „Întâmpinarea Domnului” exprimă faptul că Mesia vine în Templul Său și-l întâlnește pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Ana.

Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie.

Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit (dedicat) lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere.

În Templu sunt întâmpinați dreptul Simeon și prorocița Ana. Potrivit tradiției, dreptul Simeon a făcut parte din traducătorii Pentateuhului din limba ebraica în greacă.

Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas și în tradiția populară ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățire a lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane.

Mama care a născut vine în biserică și în numele familiei, și aduce pe noul-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar.

Obiceiuri de Întâmpinarea DomnuluiÎn credința populară ziua de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului potrivit crestinortodox.ro.

Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor.

Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs.

Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni.

Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.