1925 – Înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române

În urma Marii Uniri, s-a ridicat problema promovării Bisericii Ortodoxe Române la nivelul suprem ierarhic al Bisericilor Ortodoxe. Astfel, în 1925, a fost înființată Patriarhia Ortodoxă Română prin promulgarea legii din 25 februarie. Evenimentul a fost salutat de celelalte jurisdicții ortodoxe care au transmis felicitări și binecuvântări pentru noul patriarhat.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/catedrala-catedrala-ortodoxa-1797931/

Creșterea prestigiului Bisericii Ortodoxe Române a fost determinată de mai mulți factori, printre care se numără sprijinul constant acordat de-a lungul secolelor altor așezăminte ortodoxe din Balcani și Orientul Apropiat, aflate sub stăpânire otomană. După 1918, prestigiul țării a crescut semnificativ, iar Biserica Ortodoxă Română număra peste 14 milioane de credincioși, cu 5 mitropolii și 18 eparhii. Totodată, Bisericile ortodoxe vecine din Rusia (1917) și Serbia (1920) își restabiliseră deja Patriarhatul, iar acest fapt a amplificat necesitatea ca Biserica Ortodoxă Română să atingă același statut.

Biserica Ortodoxă Română a avut o activitate intensă în domeniul educațional și teologic, cu Facultăți de Teologie, academii și seminarii care atrăgeau tineri ortodocși din toată lumea. Teologii români erau tot mai cunoscuți pe plan internațional, iar Biserica Română s-a implicat activ în activități interortodoxe. De asemenea, un sinod panortodox era planificat pentru 1925 la Ierusalim, pentru a marca aniversarea a 1600 de ani de la primul sinod ecumenic, iar Biserica Ortodoxă Română dorea să participe la acest eveniment ca Patriarhie.

Problema ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de patriarhie a fost adusă în discuție pentru prima dată de preotul Gheorghe Ciuhandu în 1919, la Congresul preoțimii din Transilvania. De-a lungul anilor, tot mai multe personalități bisericești și culturale au susținut această propunere.

În primele luni ale anului 1925, s-au desfășurat discuții la nivelul Sfântului Sinod, care a abordat acest subiect în ședința din 4 februarie 1925. Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei a citit propunerea de înființare a Patriarhiei, semnată de mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei și susținută de șapte membri ai Sfântului Sinod. S-au invocat argumente istorice și spirituale, precum sprijinul Bisericii Ortodoxe Române pentru alte așezăminte ortodoxe și numărul mare de credincioși și eparhii. Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor, a subliniat importanța acestei inițiative ca o necesitate națională.

Legea pentru înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române a fost promulgată la 23 februarie 1925 și publicată în Monitorul Oficial pe 25 februarie. Prin această lege, mitropolitul primat Miron Cristea a fost înscăunat ca primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

După proclamarea legii, patriarhul Miron Cristea a trimis o scrisoare Bisericilor Ortodoxe surori pentru a le anunța înființarea noii Patriarhii. Aceștia au primit răspunsuri de felicitare și binecuvântări, iar Patriarhul ecumenic Vasile II a emis un tomos de recunoaștere la 30 iulie 1925.

Ceremonia oficială de înscăunare a patriarhului Miron Cristea a avut loc pe 1 noiembrie 1925, în prezența reprezentanților Bisericilor Ortodoxe surori și a oficialităților române. În cadrul ceremoniei, au luat cuvântul mitropolitul Pimen Georgescu, delegațiile străine și patriarhul Miron.

La 3 noiembrie 1925, a avut loc o consfătuire la palatul patriarhal, în cadrul căreia s-au discutat diverse subiecte de interes comun pentru întreaga Ortodoxie, inclusiv convocarea unui sinod panortodox. Acestea au marcat finalizarea procesului de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, consolidându-i astfel prestigiul în rândul celorlalte Biserici Ortodoxe.

Sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/%C3%8Enfiin%C8%9Barea_Patriarhiei_Ortodoxe_Rom%C3%A2ne