16 iunie 1991: Al doilea Pod de Flori. Grigore Vieru: „S-au întâlnit toți la mijlocul Prutului și au încins acolo, în apă, o horă”

„Era o tensiune emoțională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alții și se regăseau după ani și ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă și a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniți. Aveau mari emoții și nu îndrăzneau să facă nici o mișcare până s-a aruncat un curajos în apă. După el au pornit și ceilalți. S-au întâlnit toți la mijlocul Prutului și au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut și nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioși astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei”relateaza  Grigore Vieru, într-un interviu difuzat în mai 2008.

Primul Pod de Flori a avut loc la data de 6 mai 1990. Atunci a fost prima deschidere a frontierelor dintre România și Republica Moldova, car se numea, încă, Republica Sovietică Socialistă Moldova. În acea zi de duminică, cetățenilor din România li s-a permis ca, între orele 13:00 și 19:00, să treacă Prutul în Moldova încă sovietică fără pașaport și fără viză.

De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costești, Iași – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albița – Leușeni, Fălciu – Țiganca, Oancea – Cahul și Galați – Giurgiulești.

La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. „Zecile de mii de români de pe ambele maluri au răbufnit ca un fluviu. Românii (de la Vest de Prut – n.r.) au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune”, povestește ministrul Culturii și Cultelor de atunci, Ion Ungureanu.

După această acțiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.