Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, redactată în jurul datei de 29-30 iunie 1521, cel mai vechi document păstrat, scris integral în limba română

1521: Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Brașovului; scrisoarea, datată din 29 iunie 1521, reprezintă primul text redactat în limba română, cu caractere slavone care s-a păstrat.

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, redactată în jurul datei de 29-30 iunie 1521, reprezintă cel mai vechi document păstrat, scris integral în limba română. Descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov, scrisoarea oferă o perspectivă fascinantă asupra limbii române din secolul al XVI-lea și a contextului istoric al vremii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Scrisoarea_lui_Neac%C8%99u#/media/Fi%C8%99ier:Scrisoarea-lui-neacsu-din-campulung.jpg

Scrisoarea, redactată cu litere chirilice, este trimisă de Neacșu Lupu, negustor din Câmpulung, către judele Brașovului, Hanăș Begner (Hans Benkner). Textul informează despre mișcările militare ale otomanilor la Dunăre și despre trecerea lui Mahomed-Beg prin Țara Românească.

Deși scrisă cu peste 500 de ani în urmă, limba română utilizată în scrisoare prezintă o asemănare surprinzătoare cu cea vorbită astăzi. Aurel Nicolescu a identificat în text 175 de cuvinte de origine latină, demonstrând evoluția gradată a limbii de-a lungul secolelor. Totuși, se regăsesc și particularități fonetice și gramaticale specifice secolului al XVI-lea, precum lipsa diftongului „ea” redus la „e” sau forma unică „au” pentru persoana a III-a singular și plural a verbului auxiliar „a avea”.

Pe lângă valoarea sa lingvistică, scrisoarea lui Neacșu oferă informații prețioase despre contextul istoric al epocii. Textul menționează campania de cucerire a Ungariei de către sultanul Suleiman Magnificul și relațiile strânse dintre negustorii români și cei sași din Brașov. De asemenea, scrisoarea evidențiază tensiunile politice din regiune și temerile legate de expansiunea otomană.

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este un document de o importanță excepțională pentru istoria limbii române și a poporului român. Reprezentând o mărturie vie a limbii strămoșilor noștri, scrisoarea ne oferă o călătorie fascinantă în timp și ne permite să înțelegem mai bine evoluția limbii și a societății românești.

Sursa: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Scrisoarea-lui-neacsu-din-campulung.jpg, https://ro.wikipedia.org/wiki/Scrisoarea_lui_Neac%C8%99u

„

Textul scrisorii

Transliterație din alfabet chirilic

1. m^udrom^u i plemenitom^u i čistitom^u i b(o)gω^m darovannom^u župaⁿ hanĭ^š be^gne^r o^t brašo^v mno^g(o) z^dravie o^t ně^kšu^l o^t dlŭgopole
2. i pa^k dau štire do^mnïetale za lukru^l tu^rčilo^r kum amĭ auzi^t èu kŭ ĩpŭratu^l au èši^t deⁿ sofïę ši aimiⁿtrě nue ši sěu du^s ĩ su^s pre dunŭre
3. i pa^k sŭ štïi do^mnïjata kŭ au veni^t uⁿ ω^m de la nikopoe de mïe mě^u spu^s kŭ au vŭzu^t ku ωkïi loi kŭ au treku^t čěle korabïi če štïi ši do^mnïjata prè dunŭre ĩ su^s
4. i pak sŭ štïi kŭ bagŭ den tote ωrašele kŭte [50] de ωmiⁿ sŭ ę fïe ĩn ažuto^r ĩ korabïi
5. i pak sŭ štïi kumu sěu prinsŭ nešte me^ššte^r deⁿ c[a]ri gra^d ku^m vorĭ trěče ačěle korabïi la loku^l čela ^strimtu^l če šttïi ši do^mnïjata
6. i pa^k spui do^mnïetale de lukru^l lu mahame^t be^g ku^mu amĭ auzit de boęri če sŭntĭ medžïja^š ši de dženere mïu negre kumu ęu da^t ĩpŭratu^l slobozïe lu mahame^t beg pre iu iωi va fi voę pren cěra rumŭněskŭ jarŭ èlĭ sŭ trěkŭ
7. i pa^k sŭ štïi do^mnïjata kŭ are frikŭ mare ši bŭsŭrab de ače^l lotru de mahame^t be^g maⁱ vŭrto^s de do^mnïele vo^stre
8. i pa^k spui do^mnïetale ka maⁱ marele mïu de če amĭ ĩcele^s šïeu eu spui do^mnïetale jarŭ do^mnïjata ešti ĩceleptĭ ši ačěste kuviⁿte sŭ cïi do^mnïjata la tine sŭ nu štïe umiⁿ mulci ši do^mnïele vo^stre sŭ vŭ pŭzici ku^m štici maⁱ bine
9. i b(og)ĭ te ve^s(e)li^t amïⁿŭ

Transcripție interpretativă după normele ortografice actuale

„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B(o)gom darovannomu zupan Hanăș Begner ot Brașov mnog(o) zdravie ot Nécșul ot Dlugopole. ( = Înțeleptului și nobilului și cinstitului și de Dumnezeu dăruitului jupan Johannes Benkner din Brașov, multă sănătate de la Neacșul din Câmpulung).

I pak (= și iarăși / de asemenea) dau știre domnietale za (= despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul (se referă la Sultanul Suleiman I Magnificul) au ieșit den Sofiia și aimintrea nu e. Și se-au dus în sus pre Dunăre.

I pak să știi domniia-ta că au venit un om de la Nicopoe (= Nicopole) de mie mi-au spus că au văzut cu ochii lui că au trecut ceale corăbii ce știi și domniia-ta pre Dunăre în sus.

I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de oamini să fie în ajutor în corăbii.

I pak să știi cumu se-au prins nește meșteri den Țarigrad (= Istanbul) cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta.

I pak spui domnietale de lucrul lu Mahamet-Beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaș(i) și de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratul slobozie lui Mahamet-Beg, pre io-i (unde-i) va fi voia pren Țeara Rumânească (cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui țării), iară el să treacă.

I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab (= Neagoe Basarab) de acel lotru de Mahamet-Beg, mai vârtos de domniele voastre.

I pak spui domnietale ca mai-marele miu de ce am înțeles și eu. Eu spui domnietale, iară domniia ta ești înțelept și aceaste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe oamini mulți și domniele vostre să vă păziți cum știți mai bine.

I B(og)i te ves(e)lit, Aminu.( = Și Dumnezeu să te slăvească, Amin)” ”.