13 decembrie 1983: A murit marele poet român Nichita Stănescu

Nichita Stănescu (n. 31 martie 1933, Ploiești, România – d. 13 decembrie 1983, București, România, numele la naștere, Nichita Hristea Stănescu) a fost om de litere, poet, redactor literar, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române. Considerat atat de critica literară, cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu a aparținut structural poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu#/media/File:Nichita_St%C4%83nescu_2018_stampsheet_of_Romania.jpg

“O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește”, a fost una dintre cugetarile lui Nichita Stănescu, omul care a iubit limba română cu durere până la capăt.

A scris multe volume de poezii, o parte dintre ele fiind traduse și în afara țării, în special în Iugoslavia, unde Nichita Stanescu avea mulți prieteni. Printre altele a scris: “Necuvintele” (1969), “Un pământ numit România” (1969), “Starea poeziei” (1975), “Opere imperfecte” (1979), “Strigarea numelui” (1983).

Din spusele lui Ștefan Augustin Doinaș, în vara lui 1977, atunci când s-a împrietenit cu Nichita Stănescu, acesta era deja dependent de alcool, mai precis de vodcă. Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre 1981, când a și fost internat la Spitalul Fundeni. Doi ani mai tarziu, s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 decembrie.