Current track

Title

Artist


S-a întâmplat în 3 mai 1896
de Nicolae Uszkai, Brașov

#Postat de on mai 3, 2020

S-a întâmplat în 3 mai 1896: A murit Victor Vlad Delamarina, poet şi memorialist, fost ofiţer de marină; au rămas de la el şi încercări de pictură, insuficient cunoscute. Victor Vlad Delamarina (31 august 1870 – 3/15 mai 1896) a fost un poet şi scriitor român născut în Satul-Mic, azi localitatea Victor Vlad Delamarina, de lângă Lugoj, judeţul Timiş. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănăţean.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Vlad_Delamarina#/media/Fi%C8%99ier:Ofiterul_delamarina.jpg

          S-a născut la Satul-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci prim-pretor. Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris direct în clasa a doua, şi pe parcursul anilor schimbă diverse şcoli din Lugoj. În 1881 este înscris la gimnaziul din oraş. Anul 1882 îl va marca pe scriitor prin moartea despoticului său tată. După acest tragic eveniment, mama sa s-a mutat la Bucureşti împreună cu cele trei fiice, iar Victor rămâne la Lugoj în grija bunicilor materni şi a unei mătuşi.

          Poetul visează să intre la şcoala militară: „Planul meu este să întru în şcoala militară din România”. În toamna lui 1884 copilul de numai 14 ani face cunoştinţă cu Bucureştiul: este înscris la Colegiul Sf. Sava. Aici are ocazia să-l cunoască pe Ion Heliade-Rădulescu şi îşi descoperă pasiunea pentru desen. O clipă este tentat chiar să urmeze cursurile şcolii de desen. În vizită la şcoala de belle-arte, din Bucureşti este primit de Theodor Aman. În 1885, în urma intervenţiilor unchiului său Constantin Rădulescu (medic la Bucureşti), este înscris la Liceul Militar din Craiova. Dar copilul sensibil nu va rezista mult tratamentului greoi la care erau supuşi viitorii ofiţeri, astfel, că în decembrie 1887, „unchiul Costi” îl transferă din nou, de data aceasta la Iaşi.

         Liceul ieşean se dovedeşte un mediu propice dezvoltării sale spirituale: face progrese vizibile la studii, în arta desenului se conturează formaţia sa morală. „Camarazii mei mă numeau deja poliglot, şi în dese ocazii ca să-mi facă complimente ajungeam la fraze ca acestea: <<Mă, bine de tine că ştii atâtea limbi!… Tu scrii, ia să vedem pe degete, româneşte, franţuzeşte, nemţeşte, ungureşte, italieneşte, ce vrei mai mult?>>„Din 1890, timp de doi ani, urmează cursurile Şcolii Militare Superioare din Bucureşti iar în 1891, vara, face o călătorie cu bricul Mircea pe Marea Neagră, prin Bosfor, pe Marea Egee.

           Pictează acuarele inspirate din peisajul marin. În luna iulie 1892 este confirmat ofiţer şi îşi ia serviciul în primire ca sublocotenent de marină la Galaţi, apoi la Sulina, pe vasul Bistriţa. În 1893 face o călătorie mai lungă, bogată în impresii, pe crucişătorul Elisabeta.În 1894, în ziarul timişorean „Dreptatea”, apar cele dintâi versuri şi note din călătoria pe bricul „Mircea”, semnate „Delamarina”. În aprilie 1895 este înaintat la gradul de locotenent de marină. Bolnav de tuberculoză, şi agravându-i-se boala, îşi ia un concediu mai lung şi este trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Bad Wörishofen (Germania), Abbazia (Croaţia) şi Merano (Italia).

        Se pare că acum scrie însemnările autobiografice „Cartea vieţii mele”. Tot acum îşi definitivează acuarelele, pe baza schiţelor de călătorie, sperând din tot sufletul să devină pictor. În aprilie 1896, simţindu-se tot mai slăbit, se întoarce din străinătate acasă. În drum spre Lugoj, poposeşte câteva zile la Budapesta, la Tiberiu Brediceanu, care îl înseninează cântându-i la pian melodii populare lugojene.

          La 3/15 mai 1896 încetează din viaţă la Petroasa Mare, în apropiere de Satul-Mic. Avea 26 ani. A doua zi, petrecut de consăteni, trupul său neînsufleţit este dus într-un car cu boi şi înmormântat la Lugoj. Satul în care s-a născut, în judeţul Timiş, a primit în anul 1964 numele de Victor Vlad Delamarina. O stradă din Timişoara, judeţul Timiş, se numeşte Victor Vlad Delamarina iar Şcoala cu clasele I-VIII din localitatea Victor Vlad Delamarina, judeţul Timiş, îi poartă numele. O placă comemorativă a fost amplasată pe casa în care a locuit în Lugoj, judeţul Timiş. Opera sa literară cuprinde:

  • Poezii bănăţeneşti, ediţie îngrijită şi prefaţă de Valeriu Branişte, Lugoj, 1902; ediţia Sibiu, 1928;
  • Poezii, Bucureşti, 1922;
  • Poezii în grai bănăţean, introducere de Al. Bistriţianu, Timişoara, 1936;
  • Schiţele mele de călătorie, introducere de Aurel Cosma-junior, Timişoara, 1936;
  • Doi scriitori bănăţeni: Victor Vlad Delamarina şi Ioan Popovici-Bănăţeanul, ediţie îngrijită şi prefaţă de Al. Bistriţianu, Craiova, 1943;
  • Corespondenţă. Memorii, în Documente literare, I, ediţie îngrijită de Radu Flora şi Virgil Vintilescu, prefaţă de Virgil Vintilescu, Timişoara, 1971;
  • Ăl mai tare om din lume, ediţie îngrijită şi prefaţă de Simion Dima, Timişoara, 1972; ediţia cu ilustraţii de Done Stan, Timişoara, 1978.

Surse:

Cosma, Aurel – Prin Timişoara de altădată, Editura Facla, 1977

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A22759/pdf

https://www.academia.edu/38066036/Gra%C5%A3iela_Benga_VICTOR_VLAD_DELAMARINA_Monografie

http://www.timisoaraexpress.ro/ghid-util/14-lucruri-de-stiut-despre-victor-vlad-delamarina_16036

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 3 mai 1896 appeared first on Jurnal Spiritual.


S-a întâmplat în 3 mai 1896 was first posted on mai 3, 2020 at 4:04 am.
©2020 „Jurnal Spiritual„. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.com