Vasile Copilu-Cheatră, poet, prozator și jurnalist român

Vasile Copilu-Cheatră (n. 5 aprilie 1912, Vulcan, Hunedoara – d. 7 decembrie 1997, Brașov) a fost un poet, prozator și jurnalist român cunoscut pentru contribuțiile sale literare, dar și pentru rezistența sa în fața regimului comunist.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Vasile_Copilu_Cheatra_(2).jpg

Fiul Iulianei (născută Todor) și al lui Ioan Copilu, miner și agricultor, Vasile Copilu-Cheatră a început studiile în Iara, județul Cluj, unde a urmat cinci clase elementare (1919-1924), iar apoi a continuat cu patru clase gimnaziale la Liceul de Băieți din Turda (1925-1929). A urmat studiile la Școala Normală de Învățători din Cluj (1929-1932) și, după ce a susținut examenele de diferență, a obținut bacalaureatul în 1937 la Liceul „Gheorghe Barițiu” din Cluj.

Între 1939 și 1946, a continuat studiile la Școala Normală Superioară din Cluj și la Academia Pedagogică (1940-1942), iar mai târziu la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1944-1946). În 1947, i s-a născut unicul copil, Sabina Copilu.

Debutul său literar a avut loc în 1926, când a publicat proză în revista „Patria” condusă de Ion Agârbiceanu. Pseudonimul „Cheatră” i-a fost dat de Agârbiceanu. A debutat editorial în 1933 cu romanul Neamul nevoii, publicat la Editura Anca din Cluj. Vasile Copilu-Cheatră a contribuit la înființarea revistelor Lanuri (Mediaș, 1933-1939), Crai nou (Cluj, 1937) și Detunata (Alba Iulia, 1943-1944), pe care o și conducea. A fost un nume important în literatura interbelică și a fost parte a unei generații de poeți tineri alături de Mihai Beniuc, Aron Cotruș, Ion Th. Ilea și alții. Colabora cu diverse publicații literare din România, printre care Arieșul, Patria, Gând românesc, Universul literar și Steaua.

În 1950, în perioada regimului comunist, a fost arestat pe motive politice și închis timp de aproape trei ani în „lagărul morții” de la Capul Midia. Aici a scris Balada popândăului, care mai târziu a fost pusă pe muzică de compozitorul Dizmacec și cântată de către deținuți. După eliberarea sa, a fost supravegheat constant de Securitate, iar publicarea operelor sale a fost restricționată. A activat în învățământ și în cultura locală din Brașov, unde a publicat culegeri de folclor și a participat la diverse evenimente literare, cu o activitate controlată sever de autoritățile regimului.

În ciuda dificultăților, a reușit să-și continue cariera literară și, în 1981, a fost implicat într-un proiect de adunare a manuscriselor și corespondențelor prietenului său Aron Cotruș, în Spania, Portugalia și Franța. În urma acestui proiect, a apărut lucrarea Resurecția unui poet: Aron Cotruș. Tot în 1981, a publicat antologia de autor Cântecul moților, cu o prefață de Ion Dodu Bălan.

Opera sa literară cuprinde o serie de lucrări semnificative, printre care:

• Neamul nevoii, Editura Anca, Cluj, 1933

• Cartea moțului, Editura Lanuri, Mediaș, 1937

• Carte de rugăciuni, Editura Asociației Scriitorilor din Ardeal, Sibiu, 1941

• Cântece cu călușul în gură, Editura Cugetarea, București, 1942

• Cântecul moților, prefață de Ion Dodu Bălan, Editura Minerva, București, 1981

• Iara, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989

• Psalmii solomonarului de la Groapa Papii, Brașov, 1995

• Ulița copilăriei, versuri, Editura Symposion, Brașov, 1998 (postum)

• Craiul munților, Editura Dealul Melcilor, Brașov, 1998 (postum)

De asemenea, a fost inclus în antologia bilingvă Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 de autori români), tradusă de Christian W. Schenk, publicată în Germania, 1994.

În manuscrise, au rămas lucrări importante precum romanul autobiografic Zodia berbecului, Balada popândăului și Lacrimi pentru serafimi.

Vasile Copilu-Cheatră a lăsat o moștenire literară semnificativă, marcată de tematici folclorice, politice și sociale, iar viața sa, marcată de persecuțiile regimului comunist, a fost o adevărată luptă pentru libertatea de exprimare și pentru menținerea unui spirit cultural autentic.

Sursa: Wikipedia