Regina Elisabeta a Greciei, fiica cea mai mare a reginei Maria și a regelui Ferdinand

Regina Elisabeta a Greciei (n. 12 octombrie 1894, Sinaia – d. 15 noiembrie 1956, Cannes) s-a născut în familia regală a României, fiind fiica cea mare a regelui Ferdinand și a reginei Maria. Cunoscută pentru sensibilitatea și firea sa capricioasă, Elisabeta a fost considerată o enigmă de contemporanii săi, fiind, de asemenea, o persoană extrem de cultivată.

Supranumită „Lisabeta” de familie, s-a căsătorit la 27 februarie 1921 cu prințul moștenitor George al Greciei, devenind regină un an mai târziu. Căsătoria lor nu a fost una fericită, iar în 1935 au divorțat. După divorț, Elisabeta s-a întors în România, unde a locuit până în ianuarie 1948, când a fost forțată, la fel ca ceilalți membri ai familiei regale, să părăsească definitiv țara. Restul vieții și l-a petrecut în exil, la Cannes, Franța, unde a murit în 1956, la vârsta de 62 de ani.

Elisabeta s-a născut la Castelul Peleș, iar în primele luni de viață a fost botezată în cinstea mătușii sale, regina Elisabeta a României, cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva. Copilăria și-a petrecut-o în special la Sinaia, unde a trăit într-un mediu idilic. Mama sa, regina Maria, a descris-o în memoriile sale, Povestea vieții mele, ca fiind un copil misterios, care avea o piele albă și niște ochi mari, verzi. Încă din copilărie, Elisabeta iubea florile și își imaginase că putea comunica cu ele. Această sensibilitate artistică s-a manifestat și printr-o pasiune pentru muzică și pictură.

Educația sa a fost neconvențională pentru un membru al familiei regale. Elisabeta a fost singurul dintre cei șase copii ai regelui Ferdinand care nu a urmat o școală oficială, fiind educată în privat până la 25 de ani. A învățat să vorbească fluent patru limbi străine și a studiat arte frumoase, coregrafie, istorie, literatură universală și muzică. De asemenea, a devenit o talentată pianistă, continuând toată viața să fie o mare melomană.

Primul Război Mondial a schimbat radical viața Elisabetei. În 1916, când România a intrat în război, familia regală a fost forțată să se retragă la Iași, unde Elisabeta și-a ajutat mama în activitățile de infirmieră.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Regina_Elisabeta_a_Greciei#/media/Fi%C8%99ier:Princess_Elisabeta_of_Romania,_formerly_Queen_of_Greece.jpg

Elisabeta l-a întâlnit pe prințul George al Greciei în 1911, dar a refuzat inițial propunerea sa de căsătorie, motivând că era prea tânără. După mai multe cereri de căsătorie respinse, presiunea familiei regale și dorința de a se căsători au determinat-o să accepte, în final, logodna. În jurnalul său, regina Maria nota: „Lisabeta a acceptat căsătoria, dar fără vreo bucurie reală. Nu simte nimic pentru George, dar știe că e timpul să se mărite”.

Nunta a avut loc la București pe 27 februarie 1921, iar ceremonia a fost urmată de o a doua celebrare la Atena, unde Elisabeta și George au început o nouă etapă a vieții lor. Relația lor a fost marcată de dificultăți și tensiuni, iar în 1935, cei doi au divorțat. După această despărțire, Elisabeta a trăit în România până la exilul forțat din 1948.

Ultimii ani și i-a petrecut la Cannes, unde și-a închiriat un apartament modest și unde a murit în 1956.

Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/alexandria/povestea-celei-mai-capricioase-printese-a-1639735.html