Publius Vergilius Maro, poet latin

Publius Vergilius Maro, (cunoscut în limba română ca Virgiliu) s-a născut pe 15 octombrie 70 î.Hr., Andes (azi Virgilio) și a decedat pe 19 î.Hr., Brundisium (azi Brindisi).

A fost unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii latine, autorul faimoasei epopei „Eneida” (Aeneis) – considerată epopeea națională a romanilor. Informațiile despre viața sa sunt adesea incerte, multe provenind din surse târzii sau din legende medievale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro#/media/Fișier:Parco_della_Grotta_di_Posillipo5_(crop).jpg

Virgiliu a trăit într-o perioadă marcată de transformări profunde în istoria Romei:

• 60 î.Hr. – Primul triumvirat: Cezar, Pompei, Crassus
• 49–48 î.Hr. – Războiul civil între Cezar și Pompei
• 43 î.Hr. – Al doilea triumvirat: Octavian, Marc Antoniu, Lepidus
• 42 î.Hr. – Bătălia de la Filippi – victoria triumvirilor
• 31 î.Hr. – Octavian învinge pe Marc Antoniu la Actium
• 27 î.Hr. – Se instaurează principatul; Octavian primește titlul de Augustus
  Această perioadă – denumită adesea „Secolul lui Augustus” – a fost una de mare înflorire economică, politică și culturală, caracterizată de Pax Romana și de promovarea valorilor tradiționale romane (mos maiorum).

Virgiliu s-a născut în anul 70 î.Hr. în localitatea Andes, lângă Mantova (Gallia Cisalpină), într-o familie de agricultori. A beneficiat de o educație aleasă: a studiat la Cremona, Mediolanum (Milano) și mai apoi la Roma, unde a aprofundat retorica, medicina și astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius.

S-a apropiat de cenaclul neoteric al lui Asinius Pollio, iar la Neapolis (Napoli) a învățat limba greacă cu poetul și gramaticul Parthenius, aprofundând filosofia epicureană cu Siron. Primele încercări literare ale tinereții, reunite în așa-numita Appendix Vergiliana, sunt în mare parte considerate apocrife.

Inspirat de poezia filosofică a lui Lucrețiu (De rerum natura), Virgiliu s-a alăturat curentului „poeților noi” (poetae novi), respingând totodată ideea negației imortalității sufletului.

Succesul culegerii „Bucolicele” i-a adus admirația protectorului culturii, Maecena, și l-a apropiat de cercul imperial, bucurându-se de aprecierea personală a lui Augustus.

Ultimii 30 de ani din viață i-a petrecut în apropiere de Neapolis, dedicându-se exclusiv creației literare. A murit la Brundisium, în timpul unei călătorii de întoarcere din Grecia.

Opera

Bucolicele (Eclogae)

Scrisă între 42–39 î.Hr., este prima operă autentică a lui Virgiliu, alcătuită din 10 poezii pastorale, în stilul idilelor lui Teocrit. Sub forma unui dialog între păstorii Tityrus și Meliboeus, poetul evocă drama țăranilor deposedați de pământ în urma redistribuirilor după bătălia de la Filippi. Se crede că și Virgiliu fusese afectat de aceste exproprieri, însă și-a recăpătat pământurile datorită intervenției lui Augustus.

Pe lângă tablouri pastorale și peisaje naturale, poemele aduc elogii Romei și împăratului, fiind impregnate de o subtilă filozofie epicureană.

Georgicele (Georgica)

Lucrare didactică scrisă în patru cărți, între 37–30 î.Hr., la sugestia lui Maecena, Georgicele promovează revenirea la viața agricolă și valorile tradiționale. Într-o vreme în care mulți țărani abandonau ogoarele pentru oraș, poezia glorifică munca la câmp și ritmurile naturii.

Surse de inspirație:

• Hesiod – Lucrări și zile
• Teofrast – Istoria plantelor
• Cato cel Bătrân – Despre agricultură
• Varro – Rerum rusticarum
• Lucrețiu – Despre natura lucrurilor

Temele tratate:

1. Cultivarea pământului, agricultura de bază
2. Cultura viței de vie și a măslinului
3. Creșterea animalelor
4. Apicultura, încheiată cu o alegorie socială de inspirație stoică.

Eneida (Aeneis)

Considerată capodopera sa, Eneida este o epopee în 12 cărți scrisă în hexametri, inspirată de epopeile homerice. Lucrarea urmărește destinul legendar al lui Enea, erou troian, fiu al zeiței Venus, care, după distrugerea Troiei, rătăcește prin lume înainte de a întemeia, în Latium, o colonie ce va deveni matricea Romei.

Structura:

• Cărțile I–VI: Rătăcirile lui Enea. Ajunge în Cartagina, unde regina Didona se îndrăgostește de el. La îndemnul lui Jupiter, Enea pleacă, iar Didona se sinucide.
• Cărțile VII–XII: Ajuns în Latium, Enea se căsătorește cu Lavinia, provocând mânia lui Turnus, logodnicul acesteia. Urmează războiul, în care Enea, sprijinit de zei, învinge și își împlinește destinul.

Virgiliu a murit înainte de a finaliza complet opera și le ceruse legatarilor săi – Varius și Tucca – să o distrugă. Împăratul Augustus, însă, a ordonat publicarea manuscrisului cu minime intervenții editoriale.

Deși neterminată în forma sa ideală, Eneida a fost recunoscută încă din Antichitate ca una dintre cele mai mari creații ale literaturii universale, influențând profund poezia europeană, inclusiv pe Dante Alighieri, care îl alege pe Virgiliu drept ghid în Divina Comedie.

Traduceri în limba română

Eneida:

• G. Coșbuc, București, Editura Librăriei Sfetea, 1896
• Dumitru Murărașu, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1956
• Eugen Lovinescu (text revizuit de Eugen Cizek), Biblioteca pentru toți, 1964
• Eugen Lovinescu, Editura Albatros, 1978
• George Coșbuc (ediție critică îngrijită de Stella Petecel), Editura Univers, 1980
• Nicolae Ionel, Institutul European, Iași, 1996
• Dan Slușanschi, Editura Paideia, București, 2000
• M. Dickstein, Cernăuți, Tipografia Mitropolitului Silvestru, 1932

Bucolicele:

• G.I. Tohăneanu, Timișoara, Amarcord, 1997
• Theodor Naum, București, Tipografia Sportul, 1922
• Lascăr Sebastian, București, Editura Tineretului, 1963.