Ovidiu Cotruș, poet, eseist și critic literar român

Ovidiu Cotruș, (pseudonim poetic: Ovidiu Sabin; n. 24 februarie 1926, Oradea – d. 12 septembrie 1977, Timișoara), a fost un poet, eseist și critic literar român, membru marcant al Cercului Literar de la Sibiu, deținut politic în perioada comunistă. Nepot al poetului Aron Cotruș.

Ovidiu Cotruș s-a născut la Oradea, în familia lui Sabin Cotruș, profesor de geografie, și a Claudiei (n. Popa). A urmat liceul la Oradea și Arad, obținând bacalaureatul în 1944, iar apoi a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1944–1948).

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261

Sursa foto: https://ilazu.blogspot.com/2012/02/scriitorul-zilei-ovidiu-cotrus-poezii.html

În 1950 a fost arestat din motive politice și condamnat într-un proces fabricat de regimul comunist. A fost închis timp de 14 ani, până la eliberarea sa în 1964. În detenție, a suferit condiții grele care i-au afectat grav sănătatea. În închisoare l-a cunoscut pe Radu Gyr, ale cărui versuri le-a memorat și, ulterior, le-a transcris, contribuind astfel la conservarea operei acestuia.

Revenit în viața literară în 1965, Ovidiu Cotruș a fost angajat ca redactor la revista Familia, unde a activat până în 1972. În paralel, a participat la diverse manifestări culturale internaționale (Franța, Spania, Canada, Iugoslavia) și a publicat intervenții și comunicări în reviste literare străine.

S-a stins din viață în 1977, la Timișoara, în urma unei boli hepatice grave, contractate în timpul detenției. A fost înmormântat în orașul natal. Soția sa, Delia Cotruș, i-a păstrat manuscrisele și a contribuit la publicarea postumă a operei sale.

A debutat în 1943 cu versuri în revista Societatea de mâine din Arad, dar el considera drept adevărat debut publicarea din 1945 în Revista Cercului Literar din Sibiu, sub pseudonimul Ovidiu Sabin.

A colaborat ulterior la revistele Secolul 20, Luceafărul, Orizont și Familia, abordând teme de critică literară, eseistică și poezie. A fost un apropiat al unor figuri importante ale culturii române, printre care Ștefan Augustin Doinaș (cel mai bun prieten al său), Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, dar și al unor personalități internaționale ca André Malraux sau Pierre Emmanuel.

Lucrări publicate (selectiv)

• „Opera lui Mateiu I. Caragiale” – monografie apărută postum, în 1977 (reeditată în 1983, Editura Minerva)
• „Meditații critice” – volum de studii, îngrijit de Ștefan Augustin Doinaș (1983, Editura Minerva)
• „Dialoguri” – volum apărut în 1999 la Editura Cartea Românească, cu prefață de Cornel Ungureanu
• „Titu Maiorescu și cultura română” – eseuri, publicat în 2000 la Editura Paralela 45

În ultimii ani de viață, pregătea o antologie de texte și o culegere de interviuri cu mari gânditori ai epocii: André Malraux, Jean Grosjean, Pierre Emmanuel, Georges Poulet, Eugen Coșeriu, Carlo Tagliavini ș.a.

Ovidiu Cotruș rămâne una dintre vocile critice distincte ale culturii române din a doua jumătate a secolului XX. Opera sa, deși publicată în mare parte postum, reflectă rigoare intelectuală, rafinament estetic și o viziune europeană asupra literaturii.

A fost inclus în multiple dicționare și lucrări de referință, printre care:

• Dicționarul esențial al scriitorilor români (coordonat de M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu)
• Dicționarul general al literaturii române
• Dicționarul biografic al literaturii române (Aurel Sasu)
• Scriitori ai Transilvaniei: 1949–2014 (coord. Irina Petraș).