Ovidiu Constantinescu, prozator, traducător și cronicar teatral român

Ovidiu Constantinescu (n. 28 martie 1914, București – d. 16 decembrie 1993, București) a fost un prozator, traducător și cronicar teatral român.
S-a născut într-o familie de funcționari, fiind fiul lui Dumitru Constantinescu și al soției sale, Theodora (n. Constantinescu). A absolvit Liceul „Sf. Sava” din București în 1932 și a urmat apoi Facultatea de Litere, secția filologie franceză, la Universitatea din București (1933-1937).

Sursa foto: AI

A colaborat ca publicist la diverse reviste, precum Vremea, Fapta, Curentul familiei și Viața Românească. De asemenea, a fost cronicar teatral la Bis și Revista Fundațiilor Regale (1945-1946), iar în anii ’70-’80 a fost critic teatral al revistei Viața Românească. În 1941, a debutat editorial cu romanul Sfârșit de spectacol. Primele sale lucrări, Sfârșit de spectacol (1941) și Oamenii știu să zâmbească (1946), sunt romane de investigație psihologică, cu eroi adolescenți, influențate stilistic de proustianism. Alte lucrări semnificative includ Menestrelii regelui Ludovic (1980), Luna și mânzul sălbatic (1982), Toamna când se scutură castanii (1991), precum și volumele de nuvele Valse hésitation (1970) și Strada infinitului (1974). În operele sale, Constantinescu explorează teme precum nefericirea personală și abisul existențial, analizând psihologiile complexe ale personajelor, adesea într-un stil livresc.

A fost unul dintre cei mai prolifici traducători ai epocii comuniste, având la activ traduceri din literatura franceză (Stendhal, Romain Rolland, Colette, Maurice Druon, Jules Verne, Victor Hugo) și rusă (Dostoievski, Repin, Taras Șevcenko). De asemenea, a publicat volumul Portrete de artiști (1984), în care sunt prezentate medalioane critice ale unor actori.

Distincții
A primit Ordinul Muncii clasa a III-a pe 30 decembrie 1957, cu ocazia celei de-a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Române, pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Român și pentru contribuțiile sale pe plan cultural și social.

Scrieri

• Sfârșit de spectacol, București, 1941
• Oamenii știu să zâmbească, FRPLA, București, 1946
• Valse hésitation, București, 1970
• Strada infinitului, București, 1974
• Menestrelii regelui Ludovic, Editura Eminescu, București, 1980
• Luna și mânzul sălbatic, Editura Eminescu, București, 1982
• Portrete de artiști, Editura Eminescu, București, 1984
• Toamna când se scutură castanii, roman, București, 1991
• Poesis, sonete, București, 1999
• Aurore și genuni, versuri, București, 2001
• Columnele sonetului, București, 2002

Traduceri

• Din toată inima de Elizar Malțev, în colaborare cu W. Cohn, București, 1948
• În lumea cercetărilor de Vadim Ohotnikov, în colaborare cu Ada Cerchez, București, 1952
• Familia Vojacik de Marie Špetová, în colaborare cu P. Popa, București, 1952
• Meșterii din fundul apelor de Konstantin Zolotovski, în colaborare cu M. Căciulanu, București, 1953
• Spre țărmuri noi de Vilis Lācis, în colaborare cu Natalia Stroe, București, 1953
• Opere, I-II. Orașe și ani de Konstantin Fedin, în colaborare cu Ada Steinberg, București, 1954
• Floarea de oțel de André Stil, București, 1954
• Amintiri dragi de Ilia Repin, în colaborare cu Maria Bistrițeanu, București, 1955
• Primul pas de Anna Seghers, în colaborare cu S. Sanin, București, 1955
• Satul Vedrovo de Andrei Guljaski, în colaborare cu T. Călin, București, 1955
• Algeria de Mohammed Dib, București, 1957
• Orfanul de Nikolai Dubov, în colaborare cu E. Bandrabur, București, 1958
• Viața lui Beethoven de Romain Rolland, București, 1959
• Edecarii de pe Volga de Ilia Repin, în colaborare cu Maria Bistrițeanu, București, 1960
• Marile familii de Maurice Druon, București, 1961
• Viață de artist și alte nuvele de Taras Șevcenko, în colaborare cu R. Vasilescu-Albu, București, 1961
• Odiseo de Juan José Manauta, în colaborare cu A. Bantaș, București, 1962
• Vânătorul de cerbi de James Fenimore Cooper, București, 1962
• Frații Karamazov, I-II de Fiodor Dostoievski, în colaborare cu Izabella Dumbravă, București, 1965
• Secolul luminilor, I-II de Alejo Carpentier, în colaborare cu Maria Ioanovici, București, 1965
• Nuvele de Stendhal, în colaborare cu Dinu Albulescu, București, 1967
• Cei patruzeci și cinci, I-II de Alexandre Dumas, București, 1968
• Hoinara. Duo de Colette, București, 1969 (altă ediție, 1994)
• Robur Cuceritorul. Stăpânul lumii de Jules Verne, București, 1970
• Anul 93 de Victor Hugo, București, 1972
• Ascanio de Alexandre Dumas, București, 1973
• Peter Pan și Wendy de J. M. Barrie, în colaborare cu A. Bantaș, București, 1995.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ovidiu_Constantinescu_(prozator)