Karl Adolph Gjellerup, poet și romancier danez

Karl Adolph Gjellerup (născut pe 2 iunie 1857, în Roholte, Danemarca — decedat pe 11 octombrie 1919, în Klotzsche, Germania) a fost un poet și romancier danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1917, distincție pe care a împărțit-o cu compatriotul său Henrik Pontoppidan.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Karl_Gjellerup#/media/Fi%C8%99ier:Karl_Gjellerup.jpg

Fiul unui preot, Gjellerup a studiat teologia, însă, sub influența darwinismului și a ideilor radicale promovate de criticul literar Georg Brandes, s-a declarat ateu. Acest ateism, care s-a dovedit a fi mai mult o distanțare de creștinism, este exprimat în prima sa carte, En Idealist. Shildring af Epigonus (1878; „Un idealist, o descriere a lui Epigonus”), și în Germanernes lærling (1882; „Ucenicul teutonilor”), în care își ia rămas-bun de la teologie. Cu toate acestea, această operă sugerează începutul unei căutări spirituale prin filosofia idealistă germană și romantism, care l-a condus treptat înapoi spre o explorare religioasă, culminând cu interesul său pentru budism și alte religii orientale.

Ultima sa etapă creativă este reprezentată de două lucrări importante: Minna (1889), un roman despre viața contemporană din Germania, țară în care Gjellerup și-a petrecut ultimii ani de viață, și Pilgrimen Kamanita (1906; „Pelerinul Kamanita”), o poveste exotică despre reîncarnare, plasată în India, care reflectă fascinația sa pentru religiile orientale.

Opere

• En idealist (Un idealist) (1878)
• Det unge Danmark (Tânăra Damemarcă) (1879)
• Antigonos (1880)
• Germanernes loerling (Discipolul germanilor) (1882)
• Brynhild (1884)
• Minna (1889)
• Møllen (Moara) (1896)
• Pilgrimmen Kamanita (Pelerinul Kamanita) (1906).

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Karl-Adolph-Gjellerup