Jules Cazaban, actor român de teatru și film

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Cazaban#/media/Fi%C8%99ier:Jules_Cazaban_in_his_old_age.jpg

colorat

Jules Cazaban a urmat gimnaziul și liceul la Fălticeni. Pasiunea sa pentru muzică l-a determinat să fie violoncelist în orchestra liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, sub conducerea profesorului Aurel Mihăilescu. Totuși, vocația sa principală a fost în domeniul actoriei. A debutat pe scenă la liceu, participând la diverse producții teatrale, iar în 1924 s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași.

În 1925, a debutat pe scena Teatrului Național din Iași, iar mai târziu a jucat pe scenele teatrului din Cernăuți, în producții celebre precum „Azilul de noapte” de Maxim Gorki și „Volpone” de Ben Jonson, dar și în „Poveste de iarnă” de William Shakespeare și „Învierea” de Lev Tolstoi, printre altele.

În 1929, Cazaban s-a mutat la București și a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente. În 1941, a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944, a jucat la Teatrul Municipal din București, sub conducerea Luciei Sturdza Bulandra, devenind director adjunct în 1947. A avut interpretări memorabile în roluri din piese de Shakespeare precum „Cum vă place” (Touchstone) și „A douăsprezecea noapte” (Malvolio), dar și în „Vizita bătrânei doamne” de Dürrenmatt (Alfred III) și „Moartea unui comis-voiajor” de Arthur Miller (Willy Loman).

Jules Cazaban a avut o carieră prolifică și în cinematografie, radio și televiziune. A jucat în filme remarcabile, inclusiv „Corigența domnului profesor” (1966), „Celebrul 702” (1962), „Vacanță la mare” (1962), „Setea” (1961), „Brigada lui Ionuț” (1954) și „Viața învinge” (1951).

A fost distins cu titlul de „Artist al poporului” și a primit „Premiul de Stat” pentru contribuțiile sale excepționale la dezvoltarea teatrului și cinematografiei din România. În ultima perioadă a vieții, Cazaban a dorit să-și reîntâlnească fratele, Theodor, care trăia în exil la Paris. Autoritățile comuniste i-au acordat pașaportul doar cu condiția de a nu se întâlni cu niciun exilat român, iar actorul a renunțat la călătorie.

Căsătorit cu actrița Irina Năjejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nădejde, a avut un fiu, compozitorul și muzicologul Costin Cazaban.

Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Filme în care a jucat:

• Corigența domnului profesor (1966)

• Celebrul 702 (1962)

• Vacanță la mare (1962)

• Darclee (1961)

• Setea (1961)

• Furtuna (1960)

• Băieții noștri (1959)

• Telegrame (1959)

• Bijuterii de familie (1957)

• Brigada lui Ionuț (1954)

• Viața învinge (1951)

• Bulevardul ‘Fluieră Vântu’ (1950).