1961 – Iolanda Balaș stabilește al treisprezecelea record mondial la săritura în înălțime

Iolanda Balaș a fost, fără îndoială, una dintre cele mai mari campioane din istoria sportului românesc. Ea a îmbunătățit de nu mai puțin de 14 ori recordul mondial la săritura în înălțime, o performanță rar întâlnită. La un moment dat, i s-a reproșat că își doboară recordurile doar în România. Drept răspuns, ultimele trei recorduri mondiale le-a stabilit cu hotărâre în afara țării, pentru a demonstra că valoarea ei nu cunoaște granițe.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iolanda_Balaș#/media/Fișier:Iolanda_Balaș_1964b.jpg

Penultimul record mondial l-a realizat în 1961, la Budapesta, când a reușit o săritură de 1,90 metri.

Iolanda Balaș Sőtér (n. 12 decembrie 1936, Timișoara – d. 11 martie 2016, București) a fost o mare atletă română, de origine maghiară, specializată în săritura în înălțime. A dominat această probă timp de un deceniu, fiind dublă campioană olimpică. Între 1988 și 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism.

Tatăl său, Frigyes Balaș, provenea dintr-o familie româno-maghiară și a lucrat ca lăcătuș. A fost soldat în armata ungară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a rămas în Budapesta după încheierea conflictului. Mama ei, Etel Bozsó, a fost casnică. În 1947, Iolanda a devenit cetățean ungar, însă autoritățile române i-au refuzat emigrarea.

Într-un interviu din 2005, cu ocazia unei ședințe comune a guvernelor României și Ungariei, Balaș declara:

„M-am născut în decembrie 1936 la Timișoara, un oraș care pe atunci semăna cu un europolis. Toți părinții și rudele mele sunt maghiari și trăiesc în Ungaria. Eu nu am avut această șansă. Totuși, sper că și maghiarii, nu doar românii, sunt mândri de mine.”

În 1967 s-a căsătorit cu antrenorul său, Ioan Soter, fost atlet de performanță.

De religie romano-catolică, Iolanda Balaș a urmat Liceul Catolic de Fete din Timișoara, unde activitățile sportive erau tratate cu seriozitate. Cu o înălțime impresionantă de 1,85 m, a fost descoperită și antrenată de János Sőtér, care avea să devină mai târziu soțul ei.

În 1953, s-a transferat de la clubul timișorean „Electrica” la CCA (actuala CSA Steaua București). Între 1957 și 1967, a înregistrat o serie remarcabilă de 150 de victorii consecutive. A doborât de 14 ori recordul mondial, ridicând ștacheta de la 1,75 m la 1,91 m.