Ioan Ursu, istoric român

Ioan Ursu (26 octombrie 1875, Cața, jud. Brașov – 6 octombrie 1925, Brașov) a fost un istoric român, membru corespondent al Academiei Române din 25 mai 1910.

După ce a absolvit studiile secundare la Brașov, Ioan Ursu a urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, între 1894 și 1898. Și-a susținut licența în 1898, prezentând teza Relațiunile politice ale Moldovei cu Ungaria de la începutul sec. XIII până la suirea pe tron a lui Ștefan cel Mare. După absolvire, a fost profesor suplinitor la Liceul „D. Cantemir” din Brăila și la Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Ursu_(istoric)#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Ursu.jpg

Din 1903 până în 1909, și-a continuat studiile în străinătate, la Berlin, unde a obținut doctoratul, apoi la München, Paris, Viena și Veneția. Revenit în țară, a fost profesor de istorie la Iași (1909-1919), Cluj (1919-1923) și București (1923-1925). A scris cursuri importante, precum Istoria românilor (1923) și Concepția istorică. Caracterizarea și împărțirea istoriei românilor (1924).

În timpul Primului Război Mondial, Ioan Ursu a militat pentru unirea României. În 1918, a plecat în Franța într-o misiune universitară și a fost membru al Comitetului Național al Unității Române de la Paris. A susținut numeroase conferințe, publicate ulterior în volumele Pourquoi la Roumanie a-t-elle fait la guerre și Les questions roumaines du temps présent.

Cercetările sale s-au concentrat pe istoria Moldovei medievale, publicând monografii despre personalități precum Ștefan cel Mare (Ștefan cel Mare și turcii, 1914; Personalitatea lui Ștefan cel Mare, 1921) și Petru Rareș (Petru Rareș. Domn al Moldovei, 1923). A întreprins și studii asupra influențelor politicii europene asupra Țărilor Române în secolele XV-XVII, precum și asupra relațiilor dintre Occident și Orient.

A scris numeroase lucrări despre identitatea națională și importanța educației, cum ar fi De ce trebuie să ne iubim neamul (1911) și Rostul bisericii în viața neamului nostru (1913). În 1915, a publicat Dreptul nostru asupra Ardealului, susținând drepturile României asupra Transilvaniei.

Ioan Ursu a fost distins cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare.

Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=1438956272787883&set=a.1256404537709725