Honoré de Balzac, romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Honor%C3%A9_de_Balzac#/media/Fi%C8%99ier:Honor%C3%A9_de_Balzac_(1842)_detail.jpg

El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. Apreciat de critica literară el a fost caracterizat drept un autor vizionar. În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, și Mircea Eliade. Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii literare.

„Comedia umană” un adevărat monument, cuprinde   95 de lucrări terminate  și 48 lucrări neterminate. În ceea ce privește munca sa, Balzac spunea: „Mă scol la miezul nopții și lucrez șaisprezece ore în șir”. Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa.

Opera

Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societății franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii. Cele mai importante romane din Comedia umana sunt:

• 1832: Louis Lambert;
• 1833: Eugénie Grandet;
• 1833 – 1839: Patologia vieții sociale;
• 1834: În căutarea absolutului („La Recherche de l’absolu”);
• 1835: Moș Goriot („Le Père Goriot”);
• 1837: Iluzii pierdute („Les Illusions perdues”);
• 1837: César Birotteau;
• 1842: Femeia de treizeci de ani (La femme de trente ans).
• 1847: Verișoara Bette („La Cousine Bette”);
• 1847: Vărul Pons („Le Cousin Pons”).

Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale poveștioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eșuat.

Alte romane și nuvele ale autorului:

• 1829: Fiziologia căsătoriei („Physiologie du mariage”);
• 1830: Gobseck;
• 1832 – 1837: Povestiri hazlii („Contes drôlatiques”);
• 1833 – 1844: Ilustrul Gaudissart („L’Illustre Gaudissart”);
• 1835: Crinul din vale („Le lys dans la vallée”);
• 1837: Istoria măririi și decăderii lui César Birotteau („Histoire de la grandeur et de la décadence de César Birotteau”);
• 1838: Casa Nucingen („La maison Nucingen”);
• 1839 – 1847: Strălucirea și suferințele curtezanelor („Splendeurs et misères des courtisanes”);
• 1844: Țăranii („Les paysans”);
• 1831: Pielea de șagri („Le peau de chagrin”);
• 1835: Séraphita.

Sursa:  Wikipedia

Articolul complet aici: S-a întâmplat în 20 mai 1799