George Mihail Zamfirescu, scriitor român

George Mihail Zamfirescu, pe numele său adevărat Gheorghe Petre Mihai, s-a născut la 13 octombrie 1898 în București, fiind fiul căruțașului Petre Mihai și al Ralucăi, născută Costache. A urmat școala primară și a continuat studiile până în clasa a șasea la Liceul „Dimitrie Cantemir” din București, între 1905 și 1916.

În anii 1917-1918, a fost elev la Școala Pregătitoare de Ofițeri în Rezervă din Botoșani și a participat la Primul Război Mondial. În 24 august 1918, debutează în literatură cu poezia „Versurile mele” publicată în Literatorul și începe să frecventeze cenaclul literar al lui Alexandru Macedonski.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Mihail_Zamfirescu#/media/Fi%C8%99ier:G.M._Zamfirescu.jpg

În 1920, contribuie la fondarea Asociației Tinerilor Scriitori Români și publică în reviste precum România nouă și Universul literar. De asemenea, lansează propria revistă, Eroii patriei.

Între 1922 și 1924, lucrează ca funcționar al Asigurărilor Sociale la Satu Mare, unde fondează Societatea pentru Teatru și Cultură Românească și publică revistele Săgeata și Icoane maramureșene. În 1924, publică volumul Flamura albă, care reflectă experiențele sale din război. Revenit în București, devine bibliotecar la cercul „Libertatea” și activează ca publicist și cronicar dramatic pentru revista Vremea. În aceeași perioadă, publică compoziții teatrale în revista Slove din Calafat.

În 1925, drama sa într-un act Cuminecătura apare în revista Năzuința, iar piesa în versuri pentru copii Sfârla năzdrăvanul este pusă în scenă. Anul următor, publică volumul de nuvele Gazda cu ochii umezi și fragmente din piesa Domnișoara Nastasia în Universul literar. Tot în 1926, drama psihologică Primăvara ce s-a dus este publicată.

În 1927, comedia tragică Domnișoara Nastasia apare și este pusă în scenă la Teatrul „Regina Maria”, iar piesa Fu poruncă de la Suceava este jucată la Craiova. În 1929, devine membru al Societății Autorilor Dramatici Români și regizor la Teatrul Național din Cernăuți, unde publică piesa Sam.

În 1930, apare piesa Adonis. Între 1931 și 1932, înființează la București companiile dramatice Masca și 13+1, militând pentru reformarea mișcării teatrale. Publică romanul Madona cu trandafiri, pentru care primește premiul Societății Scriitorilor Români în 1931. În 1932, este redactor la revista Facla și primește premiul „I. Al. Brătescu-Voinești”.

În perioada 1933-1939, a fost director de scenă la Teatrul Național din Iași, regizând 25 de piese și contribuind la apariția revistei lunare Cadran. În 1933, publică primul roman din ciclul Bariera, intitulat Maidanul cu dragoste. Urmează piesa Idolul și Ion Anapoda în 1935 și al doilea roman din ciclul Bariera, Sfânta mare nerușinare, în 1936. În 1939, publică al treilea roman din serie, Cântecul destinelor, și piesa Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el.

George Mihail Zamfirescu moare la 8 august 1939, la București, fiind distins post-mortem cu premiul „Regele Carol II” pentru întreaga sa operă de romancier. Al patrulea roman din ciclul Bariera, neterminat și intitulat Bariera, este publicat postum în 1946.

Sursa: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_george_mihail_zamfirescu.htm