Florin Bănescu, medic, prozator, traducător și coordonator de cenaclu român

Florin Bănescu (n. 28 martie 1939, Armeniș, județul Caraș-Severin – d. 11 iulie 2003, Arad) a fost un medic, prozator, traducător și coordonator de cenaclu român. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1975 și membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România.
Florin Bănescu a fost fiul Elenei-Brândușa (născută Imbrea), învățătoare, și al lui Marcu Bănescu, preot ortodox și doctor în teologie. A urmat școala primară în Caransebeș, la „Școala de Aplicație și Liceul Traian Doda” și studiile liceale la Liceul „C.D. Loga” din Timișoara. A absolvit Facultatea de Medicină din Timișoara în 1962.

Sursa foto: AI

După terminarea facultății, a practicat medicina generală în localitățile Cogealac, Jurilovca și Babadag între 1962 și 1964, perioadă în care a fost concentrat la Marina Militară. Între 1964 și 1965, a urmat specializarea în medicina muncii la București, după care a lucrat ca medic secundar la Medgidia și Constanța între 1965 și 1969. A fost medic de medicina muncii la Hunedoara între 1969 și 1971 și medic primar la Direcția de Sănătate Publică din Arad din 1971 până în 2002.
Florin Bănescu și-a făcut debutul literar în revista „Orizont” din Timișoara în 1968, cu proză. În 1973 a publicat primul său volum, Să arunci cu pietre în soare, care a fost premiat la primul concurs de debut în volum al editurii. A fost un colaborator constant al celor mai importante reviste literare din România, printre care „Orizont”, „România Literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața Românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Variațiuni” (București, în limba slovacă), „Vatra”, „Apostrof” (Cluj), „Arca” (Arad), „Oglinzi paralele” (Nădlac) și „Familia” (Oradea). A fost redactor asociat la revista „Arca” și redactor extern la revista bilingvă româno-slovacă „Oglinzi paralele”.
Florin Bănescu a fost distins cu mai multe premii literare, printre care:

• Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara pentru romanul Tangaj (1980)
• Premii ale Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor pentru volumele Oameni și lupi, biserici și tei (1995) și Despre arta burlanieră (1997)
• Premiul „Opera Omnia” pentru volumul antologic Calendar pe o sută de ani și pentru întreaga activitate literară
• Premiul revistelor „Ateneu” și „Vatra” (1982)

Operă

• Să arunci cu pietre în soare, povestiri, Editura „Eminescu” (1973)
• Anotimp al ninsorilor albastre, roman, Editura „Eminescu” (1975)
• Semințele dimineții, roman, Editura „Eminescu”, col. Clepsidra (1976)
• Ierni peste tei, roman, Editura „Eminescu” (1978)
• Tangaj, roman (1980)
• Calendar pe o sută de ani, povestiri, Editura „Facla”, Timișoara (1982)
• Portocale pentru vinovați, roman, Editura „Eminescu” (1982)
• Moara de apă, povestiri, Editura „Facla”, Timișoara (1984)
• Strada, roman, Editura „Facla”, Timișoara (1987)
• La Trei Ape, povestiri, Editura „Eminescu” (1988)
• Oameni și lupi, biserici și tei, povestiri, Fundația Culturală „Ioan Slavici”, Arad (1995) (tradus în limba slovacă de Ondrej Stefanko, L’udia a vlci, kostoly i lipi, Editura „Ivan Krasko”, Nădlac, 1996)
• Despre arta burlanieră, povestiri, Editura „Viața arădeană”, Arad (1997)
• Mușchetarii Câmpiei de Vest, memorialistică și critică literară, Editura „Ivan Krasko”, Nădlac (2000)
• Calendar pe o sută de ani, antologie de proză scurtă, Editura „Mirador”, Arad (2000)
• Mușchetarii Câmpiei de Vest, cartea a doua, Editura „Ivan Krasko”, Nădlac (2003)
• Orele orașului, reportaje (în colaborare), Editura „Eminescu” (1978)
• Cartea Mureșului, în colaborare, Editura „Eminescu” (1986)

Romanul Todesorangen a fost tradus în limba germană de Anton Palfi și publicat în foileton în Neue Banater Zeitung (Timișoara, 1980).

De asemenea, a tradus împreună cu scriitorul Ondrej Stefanko mai multe lucrări din limba slovacă.
În Dicționarul biografic al literaturii române, A-L, Paralela 45, autor Aurel Sasu, apare eronat locul decesului ca fiind București. Florin Bănescu a decedat și a fost înmormântat la Arad, așa cum este menționat corect de Gheorghe Mocuța.