Filip Lazăr, compozitor și pianist român

Filip Lazăr (6 mai 1894 – 3 noiembrie 1936) a fost un compozitor și pianist român remarcabil, considerat unul dintre cei mai importanți muzicieni români ai perioadei interbelice, alături de George Enescu. Provenind dintr-o familie cu tradiție muzicală, a fost învățat să cânte la pian de mama sa, absolventă a Conservatorului din București. A studiat la Conservatorul din București între 1907 și 1912, sub îndrumarea unor profesori precum Emilia Saegiu (pian), Dumitru Georgescu Kiriac (teorie și solfegiu) și Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție). În perioada 1913–1914, a continuat studiile la Leipziger Konservatorium cu Robert Teichmüller (pian) și Stephan Krehl (compoziție, armonie, contrapunct). La izbucnirea Primului Război Mondial, a întrerupt studiile pentru a se înrola voluntar (1916–1918).

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/background-music-piano-313583/

După război, Lazăr a avut o carieră internațională de succes ca pianist concertist, susținând turnee în Franța, Elveția, Austria și Statele Unite ale Americii. În 1928, s-a stabilit la Paris, unde a devenit o figură proeminentă în cercurile muzicale europene. A fost membru fondator al Societății Compozitorilor Români (1920) și al Societății Muzicale Triton (1928), alături de compozitori precum Darius Milhaud, Arthur Honegger și Serghei Prokofiev. De asemenea, a fost membru al International Society for Contemporary Music 

În cariera sa, Filip Lazăr a fost distins cu multiple premii, printre care:

• Mențiune onorifică (1915)

• Premiul II onorific (1919) și Premiul I de compoziție „George Enescu” (1924)

• Premiul Radiodifuziunii Franceze din Paris (1931)

Creația sa cuprinde lucrări în diverse genuri muzicale, inclusiv muzică de teatru, simfonică, de cameră, corală și vocală. Printre cele mai importante lucrări se numără:

Muzică de teatru:

• La bouteille de Panurge (1918), balet cu libretul de André Cœuroy

• Les Images de Béatrice (1928), operă cântată după Familia Cenci de Percy Bysshe Shelley, libretul de André Cœuroy 

Muzică simfonică:

• Preludiu pentru orchestră (1919)

• Suita Română în Re major pentru orchestră (1921)

• Divertisment pe o temă banală pentru orchestră (1924)

• Suite valaque pentru orchestră mică (1925)

• Tziganes, scherzo pentru orchestră mare (1925)

• Concerto Grosso nr. 1 pentru orchestră (1927)

• Le Ring. Un round de 4 minute (1928), muzică pentru orchestră nr. 2

• Muzică pentru radio, uvertură pentru orchestră mică (1931)

• Concerto nr. 2 pentru pian și orchestră, op. 19 (1931)

• Concerto nr. 3 pentru pian și orchestră, op. 23 (1934)

• Concerto nr. 4 pentru baterie și 12 instrumente, op. 24 (1934)

• Concerto Grosso nr. 2, neterminat (1931) 

Muzică de cameră:

• Sonata pentru pian în Fa major (1915)

• Sonata în mi minor pentru vioară și pian (1919)

• Suita I pentru pian (1924)

• Suita a II-a pentru pian (1925)

• Două dansuri populare românești pentru pian (1925)

• Bagatela pentru violoncel și pian (1925)

• Sonata a III-a pentru pian (1926)

• Bagatela pentru pian (1927)

• Sonata pentru pian în La bemol, op. 15 (1929)

• Piese minuscule pentru copii, op. 16 (1929)

• Trio pentru oboi, clarinet și fagot (1934)

• Trio pentru vioară, violă și violoncel (1935)

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Filip_Laz%C4%83r