Eduardo Rosales Gallinas, pictor spaniol

Eduardo Rosales Gallinas (n. 4 noiembrie 1836, Madrid – d. 13 septembrie 1873, Madrid) a fost un pictor spaniol, reprezentant al mișcării artistice italiene cunoscute sub numele de Purismo și specializat în pictura de inspirație istorică.

Născut la Madrid, al doilea fiu al unui funcționar modest, Rosales și-a început educația într-o școală privată condusă de ordinul Escolapios. Rămas orfan în adolescență, s-a înscris la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando, unde a studiat sub îndrumarea lui Federico de Madrazo începând cu anul 1851.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eduardo_Rosales#/media/Fișier:Eduardo_Rosales_por_Federico_de_Madrazo.jpg

În 1857, a plecat la Roma împreună cu câțiva prieteni, fără sprijin financiar, trăind modest până când, în 1861, a primit o bursă specială din partea guvernului spaniol. La Roma s-a alăturat cercului de artiști spanioli care se întâlneau la Antico Caffè Greco, printre care José Casado del Alisal, Dióscoro Puebla și Marià Fortuny. Inițial atras de mișcarea nazarineană, Rosales s-a îndepărtat curând de aceasta și a realizat prima sa lucrare importantă, Tobías y el ángel.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eduardo_Rosales#/media/Fișier:Eduardo_Rosales_-_Juan_de_Austria’s_presentation_to_Emperor_Carlos_V_in_Yuste.jpg

Continuând să caute un stil mai realist, Rosales a atins maturitatea artistică prin celebra sa pictură Doña Isabel la Católica dictando su testamento (1864). Lucrarea a fost prezentată la Expoziția Internațională de la Paris din 1867, unde a obținut prima medalie de aur acordată unui artist străin și i-a adus titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare.

În 1868, Rosales s-a căsătorit cu verișoara sa Maximina, cu care a avut doi copii. Moartea prematură a fiicei lor, Eloísa, l-a inspirat să picteze Primeros pasos („Primii pași”). Suferind de tuberculoză, a căutat adesea tratament la apele termale din Panticosa, în Pirinei. În 1869, s-a întors definitiv la Madrid și și-a deschis un atelier. Criticile negative primite pentru tabloul La muerte de Lucrecia (1871) l-au afectat profund, determinându-l să nu mai realizeze lucrări de amploare.

În 1872, s-a mutat la Murcia în speranța unui climat mai favorabil sănătății sale. După proclamarea Primei Republici Spaniole, a refuzat postul oferit la Museo del Prado, acceptând doar formal o numire la Academia de España din Roma, funcție pe care nu a mai apucat să o ocupe. Eduardo Rosales a murit la Madrid, în 1873.

În 1922, memoria sa a fost omagiată la Madrid printr-o statuie realizată de Mateo Inurria, amplasată pe Paseo del Pintor Rosales, strada care îi poartă numele.