Jurnal FM 
Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei și mare cărturar al umanismului românesc
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 26, 2025
Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673, Silișteni, comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir, județul Vaslui – d. 21 august 1723, Dimitrovka) a fost domn al Moldovei (1693 și 1710 – 1711) și o personalitate remarcabilă, cunoscut ca autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic și scriitor român.
Dimitrie Cantemir s-a născut în satul Silișteni, fiind al doilea fiu al serdarului Constantin și al jupânesei Ana Bantăș. În 1685, tatăl său a fost numit domn al Moldovei, cu ajutorul lui Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești. Dedicat educației fiilor săi, Constantin Cantemir l-a adus la Iași pe Ieremia Cacavela, un învățat care studiase în Germania și cunoștea operele lui van Helmont.
În 1688, Dimitrie a fost trimis ostatec la Constantinopol, unde a studiat la Academia Patriarhiei Ortodoxe cu renumiți profesori greci și turci. A învățat limbile greacă, latină, slavonă, turcă, arabă și persană, și s-a familiarizat cu literatura clasică și filosofia neoaristotelică.
La 13 martie 1693, Dimitrie a fost ales domn al Moldovei, dar turcii nu i-au confirmat poziția, iar tronul a fost atribuit lui Constantin Duca. Dimitrie s-a întors la Constantinopol pentru a-și continua studiile.
După ce Antioh Cantemir a devenit domn al Moldovei, Dimitrie a fost numit capuchehaie, un fel de ambasador la Constantinopol, sprijinind ascensiunea fratelui său. În 1698, a publicat la Iași Divanul sau gâlceava Înțeleptului cu Lumea, influențată de profesorul Ieremia Cacavela. În 1700, s-a căsătorit cu domnița Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino.
La Istanbul, a scris lucrări teologice și filozofice, precum Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (1700) și Istoria ieroglifică (1705), prima creație cultă în proză de mari proporții din literatura română.
În decembrie 1710, Dimitrie Cantemir a devenit din nou domn al Moldovei. A încheiat un tratat secret cu Petru cel Mare la Luțk, prin care Rusia se angaja să sprijine eliberarea Moldovei de sub dominația otomană. Cu toate acestea, după înfrângerea de la Stănilești în 1711, Cantemir a pierdut tronul și a început exilul în Rusia.
Dimitrie Cantemir s-a refugiat în Rusia, unde Țarul Petru I i-a oferit protecție și proprietăți în jurul Harkovului. În 1713, s-a mutat la Moscova, unde a murit soția sa, Casandra. S-a recăsătorit cu prințesa Anastasia Trubețkoi și a fost numit membru al Senatului Rusiei în 1718. În timpul campaniei din 1723, starea sa de sănătate s-a agravat și a decedat la Dimitrovka, pe 21 august 1723, la vârsta de 50 de ani. Rămășițele sale au fost aduse în România în 1935 și sunt înmormântate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
Bibliografie
- FIRAN, Floarea; POPA, M. Constantin, Spirite enciclopedice în literatura română, Editura Poesis, Craiova, 1995, ISBN 973-9014-17-8.
Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Dimitrie_Cantemir
.jpg){kind=link}