Constantin Macarovici, chimist român

Constantin Macarovici s-a născut pe 22 februarie 1902, în satul Rafaila, comuna Todireşti, judeţul Vaslui. A urmat studiile liceale la Huşi și a continuat la Facultatea de Chimie din Iaşi, unde a obţinut licenţa în 1926. În 1931, a obţinut doctoratul în ştiinţe chimice la Universitatea din Cluj.

În perioada 1927-1938, Macarovici a ocupat diverse funcţii în învăţământul universitar, inclusiv pe cele de asistent, profesor şi decan al Facultăţii de Chimie din Cluj. De asemenea, a fost director adjunct al Institutului de Chimie al Academiei Române.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/chemistry-school-coloured-bottles-740453/

Printre lucrările sale semnificative se numără manuale şi cărţi, precum „Pionerii organizării învăţământului de chimie în ţara noastră”, prin care a contribuit la promovarea realizărilor anterioare din domeniu. În cercetările sale, a studiat natura, stabilitatea şi solubilitatea complexelor formate în soluţii, iar studiile referitoare la reactivitatea unor ioni metalici au dus la dezvoltarea unor metode analitice utilizate în fabricarea și controlul medicamentelor.

Macarovici a contribuit semnificativ în domeniul chimiei analitice, fiind autorul unor metode pentru dozarea zincului, clorului, sulfamidelor, precum și în domeniul sonochimiei. A participat la numeroase congrese şi conferinţe internaţionale, unde a fost recompensat pentru activitatea sa didactică şi de cercetare.

A fost ales membru al Academiei Române în 1955.

Bibliografie selectivă:

• „Chimie analitică cantitativă. Gravimetria”, Bucureşti, Editura Tehnică, 1956
• „Chimie generală pentru facultăţi neochimice”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1948
• „Chimie generală. Manual pentru şcoli tehnice”, Bucureşti, Editura Tehnică, 1957
• „Importanţa chimiei pentru studiul ştiinţelor biologice”, conferinţă, Facultatea de Ştiinţe Naturale, Cluj, 1950
• „Aspecte din chimia analitică modernă”, litografiat, A.S.I.T., 1957
• „Analiza chimică cantitativă anorganică”, 1979.