Constantin Coandă, general român

Constantin Coandă, (4 martie 1857, Craiova – 30 septembrie 1932, București), a fost un general român, profesor de matematici la Școala Națională de Poduri și Șosele din București și, pentru o scurtă perioadă (24 octombrie – 29 noiembrie 1918), prim-ministru și ministru de externe al României.

Fiul lui Mihalache și al Theodorei Coandă (născută Theodoris), provenită dintr-o familie de armatori greci, el a fost fratele amiralului Ion Coandă și tatăl savantului Henri Coandă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Coandă#/media/Fișier:Constantin_Coanda.jpg

De-a lungul carierei sale militare a deținut funcții importante: comandant de pluton în Regimentul 1 Artilerie (1877–1883), profesor la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină, comandant al Regimentului 2 Artilerie și al Corpului 5 Armată, inspector general al artileriei, precum și atașat militar la Berlin, Viena și Paris. A fost secretar general al Ministerului de Război, comandant al Cetății București și șef de secție în Marele Stat Major.

Pe lângă activitatea militară, a avut și o carieră politică și diplomatică. A fost atașat pe lângă Cartierul Țarului Nicolae al II-lea (1916–1918), ministru al Industriei (1926), ministru secretar de stat (1926–1927) și președinte al Senatului. În această calitate, a fost rănit în atentatul cu bombă din 8 decembrie 1920.

Scrieri:

• Curs de Artilerie (1884–1885)
• Projectile și Focoase (1884).