S-a întâmplat în 5 iunie 1826
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 5 iunie 1826: A murit compozitorul german Carl Maria von Weber. Unul dintre cei mai proeminenţi reprezentanţi ai romantismului timpuriu, adevarată punte de legătură cu clasicismul, Carl Maria Friedrich Ernst, Freiherr (baron) Von Weber s-a născut la 18 Noiembrie 1786 la Eutin, Holstein (Germania). Compozitor şi dirijor de operă remarcabil, Weber a fost creatorul Operei romantice germane mai ales prin cea mai populară lucrare a sa, opera Der Freischutz.

   Weber s-a născut într-o familie de artişti. Tatăl său, Franz Anton, care se pare că a adăugat numelui familiei particula nobiliară von (la care nu avea, de fapt, nici un drept), era un muzician şi un aventurier care fondase o mică companie teatrală ambulantă. Mama tânărului Weber, Genoveva, era cântăreaţă, iar unchii, mătuşile şi fraţii erau toţi implicaţi într-un fel sau altul în activităţi muzicale sau de scenă.

      Carl Maria a fost un copil bolnăvicios, având şi un defect din naştere la şold, fapt ce l-a făcut să şchioapete toată viaţa. Când a început să manifeste semne timpurii de talent muzical, ambiţiosul său tată l-a trimis imediat să studieze cu diverşi profesori găsiţi prin oraşele pe care le vizitau cu trupa de teatru, în speranţa că baiatul s-ar fi putut dovedi un nou copil-minune precum contemporanul său, Mozart, obsesie încă proaspătă în toate saloanele europene. între aceşti profesori s-a numărat şi Michael Haydn, fratele mai tânăr al celebrului Franz Joseph Haydn. Sub îndrumarea acestuia, Weber compune şi publică primul său opus (Şase fughete pentru pian op.1). Avea 12 ani.

     La Munchen, unde familia a poposit ceva mai mult, Weber va învăţa arta litografiei sub îndrumarea inventatorului ei, Aloys Senefelder. Planul era ca familia să pună pe picioare un atelier de litografie pentru a propaga lucrările tânărului compozitor, plan eşuat lamentabil, puţin mai târziu, la Freiburg. Între timp, Carl Maria compusese deja prima sa operă Fata pădurii, a cărei partitură se păstrează doar parţial. Pusă în scenă la Freiburg în 1800 (Weber avea doar14 ani) opera a fost un eşec. Peste trei ani, următoarea sa operă (care se păstrează integral) Peter Shmoll und seine Nachbarn (Peter Schmoll şi vecinii săi) avea să fie de asemenea un eşec, de data aceasta, însă, la Augsburg.

         Muzicianul în devenire îşi reluă studiile sub îndrumarea influentului abate Vogler prin care reuşi să obţină un post de director muzical la Breslau (astăzi, Wroclaw, Polonia) unde totala sa lipsă de experienţă l-a împiedicat să implementeze reformele de care era nevoie şi să facă faţă solicitărilor manageriale specifice. Colac peste pupăză, tânărul director suferă un accident aproape fatal, bând din greşeală un acid pentru gravură, accident ce avea să-i altereze grav vocea pentru totdeauna… Weber este forţat să demisioneze, dar… salvarea apare aproape ca prin minune sub forma unei noi numiri ca director muzical al Ducelui Eugen de Wurtemberg pentru a cărui orchestră a şi compus două simfonii. Puţin după aceea devine secretar al curţii Regelui Frederick I de Wurtemberg. Viaţa părea că începe să se coloreze în roz, drept pentru care năbădăiosul Carl se apucă să facă cheltuieli nebuneşti şi să se lase dus de valurile dulci ale unei vieţi fără griji. Numai că datoriile acumulate şi viaţa sa destul de deochiată i-au atras mânia regelui care, dupa ce-l aruncă în închisoarea datornicilor, îl alungă de la curtea sa. Rămân din aceste vremuri agitate opera sa Silvana, lieduri şi piese pentru pian.

      Împreună cu tatăl său, Weber fuge la Mannheim unde, după propriile-i cuvinte „m-am născut a doua oară”. La Mannheim îşi face loc într-un influent cerc de artişti pe care şi-i apropie, fiind de asemenea apreciat ca pianist redutabil şi strălucit teoretician al noii mişcări romantice, pe cale de a se naşte. Drumurile îl duc apoi la Darmstadt unde îl întâlneşte din nou pe abatele Vogler şi pe cunoscutul (la acea vreme) compozitor german de operă Giacomo Meyerbeer. Din această perioadă au rămas Concertul pentru pian nr. 1 şi opera într-un act Abu Hassan. Dezamăgit de eşecul găsirii unui post la Darmstadt, Weber se îndreaptă spre Munchen. Deşi este tracasat de griji şi de drumuri, compune şi scrie cu pasiune. Astfel, alături de Concertele pentru clarinet , publică un număr considerabil de articole de critică muzicală – extrem de acide, -poezii şi exegeze în care susţine fără echivoc idealurile romantismului.

         După o scurtă perioadă petrecută la Berlin, unde compune cântece şi coruri pline de efervescenţa patriotică a zilei – efervescenţă decalnşată de epopeea napoleoneană şi care va culmina mai târziu cu mişcările revoluţionare ce vor zgudui întreaga Europă în 1848-1849 – Weber este numit dirijor la opera din Praga. Se afla într-o poziţie de unde putea să-şi pună în practică ideile. Repertoriul ales arată preocuparea sa de a promova idealurile romantismului, iar felul în care îşi alege instrumentiştii şi cântăreţii dovedeşte preocuparea sa pentru a crea un ansamblu cât mai omogen, idee modernă şi benefică la acea dată.

Articolul complet aici: S-a întâmplat în 5 iunie 1826.

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 5 iunie 1826 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a întâmplat în 5 iunie 1826 was first posted on iunie 5, 2020 at 3:59 am.
©2020 „Jurnal Spiritual„. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.com