Aurelia Fătu-Răduțu, interpretă română de muzică populară

Aurelia Fătu-Răduțu (n. 12 iunie 1929, Vasiova – d. 27 septembrie 1972, București), a fost o interpretă de muzică populară din Banat.
Aurelia Fătu-Răduțu s-a născut la 12 iunie 1929, în Vasiova (astăzi parte a orașului Bocșa), într-o familie modestă. Tatăl său, Teodor Făt, era lăcătuș originar din Dognecea, iar mama, Maria Ioan, era localnică din Vasiova. Ulterior, strada copilăriei sale din Vasiova a fost denumită în onoarea ei.

Sursa foto: https://it.wikipedia.org/wiki/File:Aurelia_Fatu_Radutu_1.jpg

A început să cânte de la vârsta de 6 ani, avându-i ca primii îndrumători muzicali pe Ion Românu și Miron Șoarec. A urmat Gimnaziul de Stat pentru Fete din Reșița și, în 1949, a absolvit Liceul Mixt din același oraș.

În 1950 a fost admisă la Conservatorul din București. În același an s-a căsătorit cu colonelul de aviație Ion Răduțu, iar în 1953 s-a născut fiul lor, Adrian.
A debutat profesional în 1950 ca solistă în Orchestra „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor, colaborând cu dirijori renumiți precum Ion Luca-Bănățeanu și Nicu Stănescu. Una dintre cele mai apropiate prietene ale sale a fost interpreta Angela Moldovan, colegă în cadrul aceluiași ansamblu.

Din 1953 a susținut spectacole la Teatrul „Constantin Tănase” din București, iar în 1955 s-a alăturat Ansamblului „Ciocârlia” al Ministerului Afacerilor Interne, unde a cunoscut consacrarea. Vocea sa a devenit emblematică pentru emisiunile de muzică populară difuzate de Radio Timișoara și Radio București în anii ’50 și ’60. A realizat înregistrări cu dirijori precum Victor Predescu și George Vancu și a apărut frecvent la Televiziunea Română, începând cu anul 1962.

A efectuat numeroase turnee în România și în străinătate: URSS, China, Japonia, Franța, Italia și Anglia.
În august 1972, afectată de o gravă boală (cancer la gât), Aurelia a revenit pentru ultima dată la Vasiova. A murit la București pe 27 septembrie 1972, la doar 43 de ani.

În 1986, poetul Nicolae Sârbu semnala într-un articol din ziarul Flamura lipsa de recunoaștere oficială și de arhivare a operei sale, exprimând regretul că nu mai găsise niciun disc sau date biografice relevante despre artistă.

Distincții

• Medalia Muncii (12 decembrie 1957) – pentru merite deosebite în muncă
• Artist Emerit al R.P.R. (18 august 1964) – pentru activitatea în domeniul muzicii
• Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a III-a (19 decembrie 1967) – pentru contribuția la Ansamblul „Ciocârlia” și cariera artistică remarcabilă