Aurel A. Avramescu, inginer electrotehnician român

Aurel A. Avramescu, (17 iunie 1903, Radna, județul Arad – 29 octombrie 1985, București), a fost un inginer electrotehnician, cercetător și membru titular al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Avramescu#/media/Fișier:Aurel_A._Avramescu.jpg

Aurel Avramescu a urmat liceul la Arad, iar în 1922 a început studiile de matematică la Universitatea din Cluj, unde i-a avut ca profesori pe Nicolae Abramescu și Gheorghe Bratu. În același an, s-a transferat la Școala Politehnică din Dresda (Germania), unde a obținut diploma de inginer electrotehnician în 1928. Și-a continuat studiile la aceeași instituție, obținând doctoratul în 1937 sub îndrumarea celebrului fizician Heinrich Barkhausen, cu o lucrare privind teoria difuziei căldurii în conductoare și contacte. În 1943 a primit și titlul de doctor docent.

A revenit în România, unde a lucrat în domeniul energetic și electrotehnic la Direcția Generală PTT, la Societatea de Gaz și Electricitate și la Întreprinderea de Rețele Electrice. A fost asistent universitar al profesorului Dimitrie Leonida la Politehnica din București și ulterior a activat în cadrul Institutului de Cercetări Electrotehnice (ICE – ulterior ICPE), unde a condus secția de curenți tari.

Între 1951 și 1964 a lucrat la Institutul de Energetică și la Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice. A ocupat și funcția de director general al Centrului de Documentare Științifică al Academiei Române și a fost președinte al Comisiei de Automatizări din cadrul aceleiași instituții.

Aurel Avramescu a fost un pionier în domeniul automatizărilor și al industriei electronice în România, fiind printre primii care au abordat conceptele de difuzie a informației științifice și energie informațională – idei inspirate din lucrările lui Octav Onicescu.

A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe din România la 31 mai 1940, iar pe 2 iulie 1955 a devenit membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular la 21 martie 1963. În același an, a fost decorat cu Ordinul Muncii.

A fost redactor responsabil al revistelor Electrotehnica și Progresele Științei.

Lucrări reprezentative

• Necesitatea reorganizării rețelei telegrafice (1937)
• Introducere în documentarea științifică (1960, în colaborare cu Virgil Cândea)
• Un nou criteriu integrat cumulativ de optimizare a sistemelor automate (1961)
• Echipamente periferice ale calculatoarelor electronice (1971)
• Metode de automatizare a culegerii și tratării informației (1972)
• Quantifying Scientific Information Diffusion (postum, Editura Academiei Române, 2007).

Bibliografie:
Dorina N. Rusu – Membrii Academiei Române 1866–1999, Editura Academiei Române, București, 1999. ISBN 973-27-06967.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Aurel_A._Avramescu