1890 – Au început lucrările la Podul de la Cernavodă

Pe 9 octombrie 1890 (stil vechi 21 octombrie), au început lucrările la podul de la Cernavodă, un complex de poduri feroviare ce traversează Dunărea, Balta Ialomiței și brațul Borcea, între Cernavodă și Fetești. Proiectul a fost conceput și condus de inginerul Anghel Saligny, iar podul a fost inaugurat pe 14/26 septembrie 1895. Cu o lungime totală de 4037 metri, la momentul finalizării, acesta era cel mai lung pod din Europa.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_Regele_Carol_I#/media/Fi%C8%99ier:Podul_Cernavoda.JPG

Necesitatea construirii unui pod de cale ferată peste Dunăre, pentru a lega Țara Românească de Marea Neagră, a fost recunoscută încă din timpul domniei lui Barbu Știrbei. În 1882, după răscumpărarea liniei Cernavodă-Constanța, guvernul român a lansat un concurs internațional pentru proiectarea a două mari poduri pe linia Cernavodă-Fetești, care să traverseze Dunărea și brațul Borcea. În 1883, opt proiecte din Franța, Germania, Elveția și Belgia au fost prezentate, dar nici unul nu a fost acceptat de comisia de evaluare. Un al doilea concurs a avut loc în 1886, cu participarea a cinci firme, dar nici de această dată rezultatele nu au fost satisfăcătoare.

Într-un moment de inspirație, comisia i-a propus inginerului Anghel Saligny să prezinte un proiect. În decembrie 1887, Ministerul Lucrărilor Publice i-a încredințat oficial lui Saligny elaborarea proiectului pentru linia Fetești-Cernavodă. Aceasta a fost o decizie surprinzătoare, având în vedere că, cu câțiva ani înainte, același minister refuzase să își asume responsabilitatea pentru construirea unor tabliere mai mici, lucrările fiind atunci atribuite firmelor particulare.

Saligny și-a format o echipă de ingineri specialiști de la Școala Națională de Poduri și Șosele, printre care se numărau Ion Băiulescu, N. Herjeu, Șt. Gheorghiu, Alex. Bădescu, V. Christescu, Gr. Cazimir, P. Zahariade și alții. După rezolvarea tuturor problemelor tehnice și economice, echipa a început lucrările de proiectare și, după o muncă intensă, a finalizat forma finală a proiectului pe 1 decembrie 1889.